Religie
Ortodox = Sf. Mc. Ierotei, Ep. Atenei; Sf. Mc. Domnina, Audact şi Calistena;
Romano-catolic = Sf. Francisc din Assisi
Reformat (Calvin) = Ferenc (Francisc)
Greco-catolic = S Ieroteu, ep, (+ sec I). S de Assisi
Mozaic = 16. Tishri 5770
Musulman = al-‘ahad: 14. Shawwal 1430

Sărbători
Lesotho: Ziua Independenței (1966)
Ziua Internațională a Animalelor

Evenimente
1209: Otto al IV-lea este încoronat împărat al Sfântului Imperiu Roman de către Papa Inocențiu al III-lea.
1332: Scrisoare emisă de Cancelaria papală de la Avignon, care atestă existența claselor sociale în Moldova de S–V, menționând „puternicii acelor locuri”.
1582: Papa Grigore al XIII-lea aplică Calendarul gregorian în Italia, Polonia, Portugalia și Spania; 4 octombrie a acestui an devine 15 octombrie.
1745: Francisc I, Împărat Roman, soțul Mariei Tereza, este încoronat ca rege la Frankfurt am Main.
1824: Mexic adoptă o nouă constituție și devine republică.
1830: Crearea statului Belgia după separarea de Olanda.
1853: Începe războiul Crimeii (1853–1856). Țările Române devin teatru de ocupație și confruntări militare.
1883: Primul Orient-Express, având ruta Paris – Varna (Bulgaria).
1895: A fost organizat primul turneu de golf, la Newport (Rhode Island).
1910 – Regele Manuel al Portugaliei a evadat din propria ţară, refugiindu–se în colonia britanică a Gibraltarului, ca urmare a unei mişcări înarmate din Lisabona. Guvernul provizoriu din Lisabona îşi propune abolirea monarhiei.
1929: Sub directoratul lui Liviu Rebreanu se inaugurează Studioul Teatrului Național din București, cu „Mușcata din fereastră”, piesa lui Victor Ioan Popa.
1940: Al doilea război mondial: Întâlnirea dintre Hitler și Mussolini de la Brennero.
1957: Uniunea Sovietică a lansat în spațiu primul satelit artificial, denumit Sputnik.
1960: Statele Unite au lansat în spațiu „Courrier IB”, primul satelit folosit în telecomunicații.
1965: Papa Paul al VI-lea ajunge la New York, devenind primul suveran pontif care vizitează Statele Unite. Va ține un discurs la ONU, în care va pleda pentru pace, în condițiile escaladării Războiului din Vietnam.
2000: Văduva lui John Lennon, Yoko Ono, a inaugurat într-o zonă de la periferia orașului Tokio, primul muzeu consacrat în exclusivitate legendarului component al formației Beatles. Muzeul conține cca 130 de obiecte care au aparținut marelui cântăreț, între care și un jurnal, care conține poezii și schițe.
2006: După o perioadă de câteva luni de interimat, Serviciul Român de Informații are un nou director în persoana lui George Maior, un politician român, membru al PSD. Claudiu Săftoiu, fostul consilier al președintelui României Traian Băsescu, este numit director al Serviciului de Informații Externe român.

Nașteri
1160: Alys, Contesă de Vexin, fiica lui Louis al VII-lea al Franței (d. 1220)
1289: Regele Louis al X-lea al Franței (d. 1316)
1550: Carol al IX-lea al Suediei (d. 1611)
1814: Jean-François Millet, pictor francez (d. 1875)
1841: Maria Sofia de Bavaria, soția regelui Francisc al II-lea al Celor Două Sicilii (d. 1925)
1859: George Cosmovici, compozitor român (d. 1927)
1873: Gheorghe Țițeica, matematician român, membru, vicepreședinte și secretar general al Academiei Române (d. 1939)
1895: Buster Keaton, comic, cunoscut drept „omul care nu râde niciodată” (d. 1966)
1916: Vitali Ghinzburg, fizician rus, laureat al Premiului Nobel (d. 2009)
1921: Valeriu Munteanu, filolog și lexicograf român (d. 1999)
1924: Charlton Heston, actor american (d. 2008)
1931: Richard Rorty, filosof american (d. 2007)
1934: Mircea Albulescu, actor român de teatru și film
1937: Franz Vranitzky, cancelar federal austriac
1943: Florian Pittiș, actor român de teatru și film (d. 2007)

Decese
1226 – A murit Francesco d’Assisi, întemeietorul ordinului religios care îi poartă numele – Ordinul Franciscan. Regulile acestui ordin sunt extrem de simple: călugării nu au nici un fel de bunuri şi trebuie să–şi consacre viaţa vindecării celor bolnavi. Numiţi “capucini” din cauza glugii ataşate sutanei sau “cordeliri” din cauza sforii cu care se încingeau, călugării franciscani erau încălţaţi doar cu sandale. Pentru a intra în ordinul întemeiat de Assisi nu aveai nevoie de vreo instrucţie specială, era suficient să fii caritabil şi supus. Dezaprobat de Papalitate, Francesco d’ Assisi a primit aprobarea pentru ordinul său abia în 1223. Bolnav, s–a retras la mănăstirea sa de la Saint Dennis, unde a murit la 3 octombrie 1226. Doi ani mai târziu a fost canonizat (n.1182).
1669: Rembrandt, pictor olandez (n. 1606)
1904: Frédéric Bartholdi, sculptor francez (n. 1834)
1935: Jean Béraud, pictor francez (n. 1849)
1947: Max Planck, fizician german, laureat al Premiului Nobel (n. 1858)
1970: Janis Joplin, cântăreață americană (n. 1943)
1993 – A murit Dumitru Staniloaie, profesor de teologie, membru al Academiei Române, considerat unul dintre cei mai de seama gânditori crestini din lume; a fost închis de regimul comunist în perioada 1958–1963 (“Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos”, “Teologia dogmatica ortodoxa”); în anul 2003, UNESCO a înscris în calendarul aniversarilor culturale si numele teologului român Dumitru Staniloaie, marcând 100 de ani de la nasterea celui numit „teologul dragostei crestine” (n.16.11.1903).

Personalitatea zilei – Rembrandt

Rembrandt Harmenszoon van Rijn (n. 15 iulie 1606, Leiden – d. 4 octombrie 1669, Amsterdam) a fost un pictor olandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei, celebru și pentru desenele și gravurile sale.
A trăit în epoca ce s-a numit „vârsta de aur olandeză”, timp în care cultura, știința, comerțul și influența politică a Olandei au atins apogeul. Rembrandt este autorul a 600 picturi, 300 gravuri și peste 2000 desene. Maestru al tehnicei de clar-obscur, Rembrandt a fost „singurul pictor care și-a putut permite să amestece noroiul cu strălucirea ochilor, focul cu cenușa, sau să facă culorile să strălucească proaspăt, ca o floare, pe giulgiul mortuar roz sau bleu deschis” (Élie Faure).
Rembrandt a fost fiul morarului Harmen Gerritzoon van Rijn și al Corneliei Willemsdochter van Zuitbroeck. Dintre toți frații săi, el este singurul care învață să scrie și să citească într-o școală latină; în 1620 se înscrie la universitatea din Leiden, dar rămâne acolo doar câteva luni, fiindcă vrea să devină pictor. Tânărul Rembrandt își începe studiile de pictură în atelierul lui Jacob van Swanenburgh .Timp de trei ani învață aici tehnica picturii. Pânzele lui – uneori copii ale lucrărilor altor maeștri – îi atestă deosebitul talent, ceea ce determină pe părinții săi să-l trimită în anul 1624 la Amsterdam, unde se perfecționează în atelierul lui Pieterzoon Lastman, care călătorise în Italia și era influențat de Michelangelo Merisi zis Caravaggio. Deși studiază la el numai șase luni, Rembrandt preia de la Lastman stilul narativ și modul de reprezentare a stărilor sufletești la figurile înfățișate. Însă înainte de orice, descoperă tehnica clarobscurului.
Rembrandt părăsește Amsterdamul pentru a-și deschide la Leiden un atelier propriu. I se alătură Jan Lievens, un talentat pictor, și el elev al lui Lastman. În atelierul lor comun sunt atrași numeroși clienți, printre care și cunoscutul umanist Constantijn Huygens, secretarul personal al stathouder-ului Olandei, Henric Frederic de Orania Probabil sub influența lui Huygens, care-i recunoscuse talentul, Rembrandt se hotărăște să se stabilească la Amsterdam, știind că marele oraș olandez este în măsură să ofere talentului său condițiile de care în Leiden nu ar fi putut beneficia.
Rembrandt se stabilește la Amsterdam în 1633. Grație renumelui său artistic, negustorul de artă Hendryck van Uylenburg îi propune să-și deschidă un atelier la el. Prin intermediul acestuia, Rembrandt obține o primă comandă importantă, Lecția de anatomie a doctorului Tulp. Tabloul este o lucrare de maestru și Rembrandt pătrunde în cercul marilor pictori olandezi. Comenzile se succed continuu, în special din partea familiilor bogate din Amsterdam, care îi comandă portrete. În 1634, stathouder-ul Henric Frederic îi comandă, prin intermediul lui Huygens, tabloul intitulat Patimile Domnului.
În 1634 se căsătorește cu Saskia van Uylenburgh, verișoara negustorului de artă. Prin căsătorie, Rembrandt pătrunde în cercurile marei burghezii din Amsterdam, Saskia, fiică a primarului, îi aduce și o zestre de 40.000 de florini. Tânăra pereche se stabilește în cartierul elegant ,cumpără o casă mare pe Breestraat, Rembrandt își instalează atelierul la etajul al doilea al noii lor case. Clădirea se află în vecinătatea cartierului evreiesc, într-o zonă a orașului Amsterdam pulsând de viață, ceea ce a influențat paleta de culori a maestrului.
Soții Rembrandt sunt extrem de afectați de moartea primilor trei copii ai lor. În 1641 se naște Titus. Copilul se bucură de o bună sănătate, în schimb cea a Saskiei se deteriorează. Se îmbolnăvește de tuberculoză și moare la 14 iunie 1642. Între timp, Rembrandt care tocmai termină tabloul intitulat Rondul de noapte, ajunge în culmea gloriei. Succesele sale în pictură sunt întunecate însă de moartea femeii iubite, pe care a eternizat-o de atâtea ori în tablourile sale.

Rămas văduv, Rembrandt angajează o educatoare pentru fiul său, Titus. În 1646, acestă sarcină va fi luată de Hendrickje Stoffels, care îndeplinește un rol dublu, acela de educatoare și de ibovnică. Pictorul este din nou foarte îndrăgostit, trăiesc ca soț și soție, dar nu se căsătoresc oficial. Justiția ecleziastică îi acuză de imoralitate, citându-i în proces. Încălcând normele legale în vigoare în Olanda secolului al XVII-lea, Hendrickje mai trăiește nouă ani alături de artistul tot mai bătrân și mai izolat de lume. Creditorii îl urmăresc tot mai insistent, relațiile artistului cu beneficiarii se deteriorează și ele. În 1656 Rembrandt este ruinat. Colecția sa de artă este scoasă la licitație și vândută, operele îi sunt împrăștiate. Cu toate acestea își continuă munca de creație. Din această ultimă perioadă datează Sindicii postăvarilor 1662, o serie de autoportrete, Logodnica evreică 1665. Hendickje moare în 1663. De acum încolo Titus se îngijește de părintele său, dar și el moare în 1668, cu un an înainte de sfârșitul tatălui său.
Rembrandt se stinge din viață la 14 octombrie 1669 într-o casă mică din cartierul Rozengracht. Este înmormântat în Westerkerk, într-un mormânt nemarcat.

Din operele lui Rembrandt

Lecția de anatomie a doctorului Tulp
Tabloul Lecția de anatomie, pictat în 1632, l-a făcut celebru pe Rembrandt. Lucrarea este o operă care se încadrează în genul pictural de grup tradițional (în cazul de față este vorba de breasla chirurgilor). Rembrandt, însă, nu numai că nu respectă regulile unor asemenea compoziții, dar le și perfecționează în chip strălucit. Pentru a prezenta prelegerea doctorului Tulp, care execută disecția unui cadavru, artistul se comportă ca un regizor. Alege o construcție tip piramidă, care înviorează scena prezentată, dându-i o tentă teatrală. După mai bine de două decenii, artistul înregistrează un nou succes, de data aceasta cu tabloul intitulat Lecția de anatomie a lui Johan Deyman.

Ospățul lui Baltazar
În tabloul Ospățul lui Baltazar (ca.1635), Rembrandt înfățișează spaima lui Nabucodonosor în clipa în care mâna lui Dumnezeu lasă următorul mesaj în ebraică: mane, tekel,fares („numărat, cântărit, împărțit”), ceea ce el nu înțelege, simțindu-i însă sensul tragic (regatul său va fi divizat mai târziu între mezi și perși). Acest episod din cartea Profetul Daniel se desfășoară în timpul unui ospăț al lui Baltazar. Oaspeții beau din cupele de aur jefuite din templul de la Ierusalim Spaima de pe chipul comesenilor este evidentă la femeia și la bărbatul din partea stângă a tabloului.

Rondul de noapte
Tabloul Rondul de noapte 1642, considerat astăzi o capodoperă, a constituit la vremea sa un scandal. Comandantul Frans Banning Cock ar fi dorit să iasă mai mult în evidență în acest uriaș tablou. Ori, Rembrandt s-a concentrat mai mult asupra acțiunii înseși, decât asupra înfățișării figurilor; pentru el tema este defilarea, mișcarea, acțiunea neobișnuită, și nu tabloul colectiv tradițional al unui grup. Puternicele contraste de lumină și culoare, jocul fin al mișcării trupurilor, umbrelor și rechizitelor înviorează excepțional scena, leagă figurile între ele, alcătuind parcă din acestea o compoziție de lumini. „Vrăjitor, Rembrandt e capabil să facă din noapte zi.” (Eugène Fromentin). Prin analiza cu raze Roentgen realizată în 1975 s-a dovedit că lacul, menit să protejeze opera ce înfățișează o acțiune care se desfășoară la lumina unei după-amiezi târzii, se închide cu trecerea timpului, producând iluzia unei scene nocturne.
 

Batşeba
Tabloul intitulat Batșeba, după numele unui personaj biblic, zugrăvește acea clipă a incertitudinei și frământării pe care Batșeba o trăiește, ispitită fiind de de regele David al Izraelului. Privirea serioasă și mâna – ținând scrisoarea de dragoste a lui David – sunt cea mai bună mărturie privind îndoielile trăite în realitate de Hendrickje. Frumusețea ei o putem descoperi și în femeia care se pregătește să facă baie într-un râu (pictură din 1654, aflată la National Gallery, Londra).
Autoportretele lui Rembrandt
Rembrandt a pictat foarte multe autoportrete: în total sunt peste 50 de tablouri și încă mai multe desene și gravuri. Pe primul dintre acestea l-a pictat în 1625, când nu împlinise încă douăzeci de ani, și continuă această tradiție în tot cursul vieții, până la moarte. Cercetând autoportretele lui Rembrandt, putem fi martorii evoluției sale artistice. Materialul pictural, neted la început, se îngroașă mai târziu, factura devine tot mai bogată. În seria sa de autoportrete, Rembrandt dovedește neîncetat că e pictor și că trăiește numai prin pictură.

Rubrică realizată de Grigore Ciascai