Acasăsinucidere maramuresCalendar. Memoria zilei - 22 februarie

Calendar. Memoria zilei – 22 februarie

spot_img

DISTRIBUIȚI

Gândul zilei: ”Proștii nu știu nici să râdă, nici să plângă. Când râd, își arată dinții, când plâng, urlă.” (Octavian Goga)

Religie
Ortodox = Aflarea moaştelor Sf. Mc. din Evghenia; Cuv. Atanasie, Talasie şi Limneu.
Romano-catolic = CATEDRALA SF. AP. PETRU.
Reformat(Calvin) = Gerzson.
Greco-catolic = Descoperirea moaştelor Ss martiri din Eugenion (în sec IV).
Mozaic = 18. Adar 5771.
Musulman = ath-thalatha’: 18. Rabi al-Awwal 1432.

Evenimente
1632: Galileo Galilei publică Dialog despre cele două mari sisteme ale lumii.
1295 î.Hr.: Are loc încoronarea faraonului Ramses al II-lea.
1281: Martin IV devine papă.
1288: Nicolae IV devine papă.
1632: Galileo Galilei publică Dialog despre cele două mari sisteme ale lumii.
1708: Antim Ivireanul este ales mitropolit al Ungro-Vlahiei, după moartea predecesorului său, Teodosie, la recomandarea și cu sprijinul domnitorului Constantin Brâncoveanu.
1821: Alexandru Ipsilanti, conducătorul Eteriei, a trecut Prutul, intrând în Moldova, unde a încearcat să–și găsească noi adepți pentru mișcarea sa
1882: Serbia se proclamă regat. Milan Obrenovic devine primul rege al Serbiei moderne, sub numele de Milan I (1882-1889).
1905: S-a înființat primul sindicat muncitoresc din România, sindicatul lucrătorilor tâmplari, în frunte cu I.C.Frimu și Voicu Andreescu-Râureanu, urmat la 13 și 20 martie de înființarea sindicatului strungarilor și respectiv al lucrătorilor din fabricile de încălțăminte
1906: S-a înființat Institutul Geologic al României și s-a creat Corpul geologilor.
1907: Încep mișcările țărănești în județele Dorohoi și Iași.
1943: Membrii grupării de rezistență „Die Weiße Rose” (Trandafirul alb) sunt executați în Germania nazistă.
1949: Scriitorul Adrian Marino a fost arestat pentru participarea la încercarea de reorganizare a tineretului național-tărănist din facultăți. La 12 octombrie 1950, a fost condamnat la 10 ani temniță grea. Între 1957 și 1963, scriitorul a avut domiciliu obligatoriu, iar în 1968 a fost reabilitat.
1997: Boxerul Mihai Leu a câștigat primul titlul de campion mondial la box profesionist pentru România.

Nașteri
1403: Regele Charles al VII-lea al Franței (d. 1461)
1732: George Washington, primul președinte american (d. 1799)
1788: Arthur Schopenhauer, filosof german (d. 1860)
1796: Adolphe Quetelet, matematician belgian (d. 1874)
1814: Grigore Alexandrescu, poet și prozator român (d. 1885)
1819: James Russell Lowell, poet și eseist american (d. 1891)
1857: Heinrich Rudolf Hertz, fizician german (d. 1894)
1864: Jules Renard, romancier și dramaturg francez (d. 1910)
1900 – S-a născut regizorul spaniol de film Luis Buñuel. Între 1928 şi 1930, realizează două manifeste cinematografice suprarealiste: „Cîinele andaluz” şi „Vîrsta de aur” (m.1983).
1903: Tudor Mușatescu, poet, prozator, dramaturg și publicist român (d. 1970)
1921 – S-a născut Giulietta Anna Masina, actriţă italiană de film, al cărei nume este legat de o altă biografie celebră în lumea filmului, cea a regizorului şi soţului ei Federico Fellini („La strada”, Ginger şi Fred”) (m.23.03.1994).
1923: Zephi Alșec, actor român (d.1992)
1926: Gheorghe Adoc, sculptor și grafician român
1932: Aurel Grigoraș, dirijor român (d. 2000)
1949: Niki Lauda, pilot austriac de curse (Formula 1)
1950: Miou-Miou (Sylvette Hery), actriță franceză
1961: Cristina Anghelescu, violonistă româncă
1962: Steve Irwin, naturalist australian și personalitate TV (d. 2006)
1975: Drew Barrymore, actriță americană

Decese
1071: Arnulf al III-lea de Flandra (n. c. 1055)
1371: Regele David al II-lea al Scoției (n. 1324)
1512 – A murit Amerigo Vespucci, navigator italian, căruia geograful M.Waldseemuller i-a atribuit descoperirea noului continent (America), pe care l-a şi denumit după numele exploratorului (n.09.03.1454).
1636: Santorio Santorio, de asemenea, numit Santorio Santorii, Sanctorius din Padova, este un medic italian, celebru pentru experimentele sale asupra metabolismului (n. 1561)
1674: Jean Chapelain, scriitor francez (n. 1595)
1875: Jean-Baptiste Camille Corot, pictor francez (n. 1796)
1942: Stefan Zweig, poet, prozator, dramaturg austriac (n. 1881)
1980: Oskar Kokoschka, pictor și poet englez de origine austriacă (n. 1886)
1987: Andy Warhol, grafician și pictor american (n. 1928)
2001 – A murit Vlad Voiculescu, medic neurolog, membru al Academiei Române, membru al Societăţii Britanice Regale de Medicină (n.30.08.1913).
2002: Chuck Jones, creator de desene animate american (n. 1912)

Personalitatea zilei – Stefan Zweig

Stefan Zweig (n. 28 noiembrie 1881, Viena, Austria – d. 23 februarie 1942, Petrópolis, Brazilia) a fost un scriitor, jurnalist și biograf austriac. În prezent este alături de Hermann Hesse unul dintre cei mai citiți autori de limbă germană. Stefan Zweig și-a petrecut ultimii ani de viață în exil, fiind un opozant fățis al dictaturii naziste.
Stefan Zweig s-a născut în familia unui antreprenor evreu, Moritz Zweig (1845–1926), căsătorit cu Ida Brettauer (1854–1938), care provenea dintr-o familie prosperă evreiască. Stefan Zweig a crescut împreună cu fratele său Albert într-o clădire impozantă pe strada Schottenring din Viena. Familia Zweig nu era religioasă și Stefan Zweig avea mai târziu să scrie că era evreu din întâmplare (Juden aus Zufall).

În 1899 și-a luat bacalaureatul la Gymnasium Wasagasse. S-a înscris în continuare la Universitatea din Viena la filosofie, unde a evitat pe cât posibil frecventarea cursurilor, preferând să scrie în foiletonul publicației Neue Freie Presse, unde era redactor Theodor Herzl. După ce debutase cu poezii deja din 1897 în diverse reviste, în 1901 i-a apărut cartea de poezii Silberne Seiten și în 1904 prima nuvelă, Die Liebe der Erika Ewald. În același an din urmă, a dobândit și titlul de doctor cu o dizertație despre filosofia lui Hippolyte Taine, sub supravegherea profesorului Friedrich Jodl. Pe lângă propriile scriei, Zweig a publicat traduceri din Verlaine, Baudelaire și în special Émile Verhaeren, lucrând simultan ca jurnalist.
Zweig a dus un stil de viață de mare burghez, călătorind mult, printre altele vizitând în 1910 India și în 1912 America. Aceste călătorii i-au prilejuit contacte cu mulți scriitori și artiști, cu care a purtat lungi corespondețe. Era un pasionat colecționar de autografe.

La începutul Primului Război Mondial, Zweig nu a fost concentrat, întrucât a fost declarat inapt fizic. Dorind să se angajeze într-un fel, fără a incita la ură, a fost angajat grație unui prieten în Arhiva militară (Kriegsarchiv). Pe parcursul războiului i se întăresc convingerile pacifiste, sub influența unor prietenii precum aceea cu Romain Rollande, mutându-se la Zürich în Elveția neutră, unde a fost corespondent pentru Neue Freie Presse și a scris articole neafiliate vreunui partid pentru ziarul budapestan de limbă germană Pester Lloyd.

Zweig s-a mutat la Salzburg unde s-a căsătorit cu prima sa soție, Friderike von Winternitz, în ianuarie 1920. Ca intelectual angajat s-a manifestat vehement împotriva naționalismului și a revanșismului. Publică Sternstunden der Menschheit în 1927, care este până în prezent una dintre cele mai favorabil primite cărți ale sale. În 1928 călătorește în Uniunea Sovietică, unde la inițiativa lui Maxim Gorki, cu care coresponda, îi fuseseră traduse mai multe cărți. În 1933 scrie libretul pentru opera Die schweigsame Frau a lui Richard Strauss.

În noaptea dintre 22 și 23 februarie 1942 și-a luat viața în Petropolis, cu o supradoză de Veronal (somnifer pe bază de barbital care în cantitate mare oprește metabolismul). Certificatul de deces stabilește drept timp al morții 23 februarie 1942, ora 12:30 și drept cauză a morții ingerarea de otravă – suicid. Soția sa Lotte i/a urmat în moarte. Angajați ai casei au găsit pe cei doi în jurul ore 16:00 in pat: el era întins pe spate cu mâinile strânse și soția sa era lipită lateral de el. Despre hotărârea de a-și lua viața, Stefan Zweig a scris în scrisoarea sa de adio că fusese luată din liberă voință și cu simțurile clare (aus freiem Willen und mit klaren Sinnen) nu a fost întâmpinată de toți cu înțelegere, mai ales pentru că existența sa materială era asigurată, altfel decât în cazul altor scriitori exilați. Distrugerea patriei sale spirituale Europa (geistigen Heimat Europa) și lipsa de perspective decursă din aceasta i-au cauzat însă o depresie pe care nu a putut-o depăși.

Din opera literară a lui Stefan Zweig, mai ales proza și biografiile romanțate (Joseph Fouché, Marie Antoinette) își găsesc și astăzi cititori. Per ansamblu, creația sa este caracterizată de un număr mare de nuvele (Schachnovelle, Der Amokläufer etc) și povestiri istorice. Așa se face că personalități istorice precum Lew Tolstoi, Fjodor Dostojewski, Napoléon Bonaparte, Georg Friedrich Händel, Joseph Fouché și Marie Antoinette își găsesc loc într-o viziune puternic subiectivizată asupra istoriei.
Dacă este să fie redusă la patru caracteristici dominante, opera lui Zweig ar fi caracterizată de conceptele tragic, dramă, melancolie și resemnare. Mai toate scrierile lui Zweig se termină într-o resemnare tragică, protagonistul fiind oprit de circumstanțe externe sau interne să își atingă fericirea, atunci când aceasta pare aproape a fi atinsă. Această caracteristică se manifestă cel mai puternic în romanul Ungeduld des Herzens, singurul terminat.
În nuvela exemplară Der Amokläufer, o tipologie a pasiunii, inspirată de mari modele precum Balzac și totuși în tradiția narativă a Școlii vieneze (Wiener Schule), înainte de toate Arthur Schnitzler, personajele principale sunt supuse unei constrângeri demonice, care îi rupe din ordinea tradițională a vieții. Devine evidentă influneța lui Sigmund Freud. Această nuvelă, precum și toate celelalte nuvele ale lui Stefan Zweig, denotă influența teoriei lui Goethe asupra diferenței dintre o povestire normală și o nuvelă, nuvela trebuind să relateze o întâmplare până atunci nemaiîntâlnită (ereignete unerhörte Begebenheit).

În nuvela Jucătorul de șah, probabil cea mai cunoscută scriere a lui Zweig, luptă umanitatea burgheză împotriva brutalității unei lumi înstrăinate. Un maestru mondial de șah, cu o gândire rece și calculată de robot, motivat exclusiv de o lăcomie ordinară, joacă împotriva unui om care fusese supus unui arest în izolare totală de către naziști. Aici este înfățișată, pe de o parte, confruntarea omului și umanității sale cu un sistem inuman (nazismul) și, pe de altă parte, suferința unei captiv privat de posibilitatea de a lua contact cu lumea exterioară.
În ciuda acestei pledoarii pentru Umanism, Stefan Zweig și-a subsumat creația și viața unui pacifism care mergea atât de departe, încât nega scriitorului orice rol politic. Astfel, pe fundalul celui de-al Doilea Război Mondial, Zweig s-a distanțat de poziția altor exilați precum Heinrich Mann sau Ernst Weiss, precum și a organizației literare PEN-Club.
În 1952, cu ocazia comemorării a zece ani de la moartea lui Zweig, Thomas Mann a scris despre pacifismul acestuia: „Erau timpuri când pacifismul său necondiționat mă chinuia. Părea dispus a accepta domnia răului, dacă prin aceasta s-ar fi evitat războiul, pe care îl ura dincolo de orice. Dilema este de nerezolvat. Dar de când am aflat, cum nici un război bun nu scoate la iveală decât rele, gândesc diferit despre atitudinea lui de atunci, sau cel puțin, încerc să gândesc altfel.”
Însă pe cât de tare ținea la o separație a spiritului și a politicii, tot pe atât de tare Stefan Zweig își dorea o Europă unită, în tradiția unor gânditori precum Henri Barbusse, Romain Rolland și Émile Verhaeren.
Pagină realizată de Grigore Ciascai

loading...

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.




TE-AR MAI PUTEA INTERESA