Religie
Ortodox = Sf. Ap. Rodion, Olimp, Erast şi Sosipatru; Sf. Mc. Orest.
Romano-catolic = Ss. Leon cel Mare, pp. înv.; Tiberiu.
Reformat(Calvin) = Réka, Delinke.
Greco-catolic = Sf. ap. Sosipatru, Erast şi cei împreună cu ei, din cei 70; Sf. m. Orest.
Mozaic = 13. Kheshvan 5772.
Musulman = al-khamis: 13. Dhu l-Hidjdja 1432.

Sărbători
Sf. Leon cel Mare, papă; Tiberiu (calendarul romano-catolic)
România: Ziua Artileriei
Ziua internațională a științei pentru pace și dezvoltare, organizată sub egida UNESCO

Evenimente
1444: Armatele osmane îi înving pe unguri în „Bătălia de la Varna”, consolidându-și în acest fel controlul asupra Constantinopolului și marcând începutul expansiunii osmane în Balcani
1508: A apărut, din inițiativa lui Radu cel Mare (1495-1508), Liturghierul slavon, tipărit de călugărul Macarie, prima carte tipărită în Țara Românească
1688: S-a terminat tipărirea Bibliei în limba română. Textul a fost definitivat din inițiativa lui Șerban Cantacuzino, domnul Munteniei
1871: Exploratorii Henry Stanley și David Livingstone se întâlnesc pentru prima oară. Amândoi iau parte la expediiții de căutare a izvoarelor Nilului
1898: Biblioteca Academiei Române a devenit bibliotecă publică pentru cercetători
1918: Declarația de independență a Poloniei
1928: A apărut la București „Kalende. Revistă lunară, literară și științifică” sub conducerea lui Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu ș.a.; revista a apărut până în martie 1929
Partidul Național-Țărănesc formează un nou guvern, condus de Iuliu Maniu
Hirohito a devenit al 124-lea împărat al Japoniei
1938: scriitoarei Pearl Buck i se decernează Premiul Nobel pentru Literatură
1951: A fost efectuată prima convorbire telefonică la distanță, fără să fie nevoie de asistența unui operator
1970: Marele Zid Chinezesc a devenit obiectiv turistic
1989: începe demolarea Zidului Berlinului
1994: Jose Cutileiro devine noul secretar al Uniunii Europei Occidentale
2000: Republica Federală Iugoslavia a fost admisă oficial în Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), din care fusese suspendată în 1992
2006: Se înființează la Roma Partidul Românilor din Italia (Partidul Identitatea Românească)

Nașteri
1483: Martin Luther, scriitor și reformator religios german (d. 1546)
1493 – S-a născut Paracelsus (Theophrastus Bombastus von Hohenheim), alchimist, medic si filosof elveţian, una dintre cele mai pitoresti figuri ale Renasterii, precursor al iatrochimiei prin folosirea, în tratamentul bolilor, a unor medicamente realizate prin sinteza chimica (m.24.09.1541).
1683: Regele George II al Angliei (d. 1760)
1697: William Hogarth, pictor și gravor englez (d. 1764)
1728: Oliver Goldsmith, scriitor britanic (d. 1774)
1759 – S–a născut dramaturgul, poetul, prozatorul, esteticianul şi istoricul german Friedrich von Schiller (“Hoţii”, “Logodnica din Messina”, “Wilhelm Tell”) (m.09.05.1805).
1882: Max Mell, poet și dramaturg austriac
1905: Louis Harold Gray, fizician și radiolog britanic, fondatorul radiobiologiei
1919: Mikhail Timofeevich Kalashnikov, inventator rus, constructor al celebrului pistol automat „AK-47”, cea mai vândută armă din lume
1925: Richard Burton, actor britanic (m. 1984)
1927: Nicolae Florei, unul dintre soliștii de marca ai Operei Naționale Române
1932: Ștefan Cazimir, istoric literar, eseist român
1934: Ovidiu Genaru, poet, dramaturg, prozator român
1940: Tudor Mărăscu, regizor român de teatru și film
1942: Dan Cristea, critic literar român
1945: George Țărnea, poet român (d. 2003)
1947: Greg Lake, muzician britanic
1951: Werner Söllner, poet român stabilit în Germania
1953: Laurențiu Eleodor Mihăileanu, poet, prozator român
1965: Eddie Irvine, pilot Formula 1 irlandez
1977: Brittany Murphy, actriță americană (d. 2009)

Decese
1549: Papa Paul al III-lea (n. 1468)
1848: Christian al VIII-lea, rege al Danemarcei (n. 1786)
1937: Lev Vasilievici Șubnikov, fizician rus (n. 1901)
1938 – A murit Mustafa Kemal Ataturk, primul preşedinte al Republicii Turcia, considerat creator al Turciei moderne (n.12.03.1876).
1891: Jean-Nicolas Arthur Rimbaud, poet francez (n. 1854)
1895: Alexandru Odobescu, scriitor și arheolog român (n. 1834)
1982: Leonid Brejnev, politician rus și conducător al Uniunii Sovietice (n. 1906)
1984: Xavier Herbert, scriitor australian (n. 1901)
1992: Chuck Connors, actor american de film (n. 1921)
1995: Vasile Mârza, medic, histolog și biolog român, membru al Academiei Române și fost Ministru al Sănătății (n. 1902)
1999 – A murit Romulus Vulcănescu, scriitor şi etnolog, membru de onoare al Academiei Române (n.23.02.1912).
2001 – A murit scriitorul american Ken Kesey, autor al romanului “Zbor deasupra unui cuib de cuci”; regizorul Milos Forman a ecranizat romanul, în 1975, câştigând cinci premii Oscar (n.17.09.1935).
2007: Norman Mailer, prozator american (n. 1923)
2009: Gheorghe Dinică, actor român de teatru și film (n. 1934)

Personalitatea zilei – Mustafa Kemal Atatürk

Mustafa Kemal Atatürk (n. 12 martie 1881, Selânik – azi Salonic, Grecia; d. 10 noiembrie 1938, Istanbul) a fost un militar și politician turc, născut în Macedonia, fondatorul și primul președinte al Republicii Turcia, fiul lui Ali Riza (Efendi) și Zübeyde (Hanim).
Mustafa s-a născut în cartierul Kogeakasım. În momentul în care a ajuns la perioada de deprindere a științelor a fost dat la școala lui Hafiz Mehmet după care a fost mutat, la cererea tatălui său, la școala lui Semsi efendi. În această perioadă și-a pierdut tatăl care a decedat în anul 1888. El și-a continuat studiile la școala secundară militară din Selânik, unde și-a primit porecla „Kemal” (perfecțiune) de la profesorul lui de matematică drept semn al inteligenței sale academice. Apoi a studiat la academia militară din Monastir (azi Bitola) din 1895, absolvind ca locotenent în 1904 și apoi a fost trimis în Damasc. Curând s-a alăturat unei societăți secrete de ofițeri reformiști numită „Vatan” (patria), devenind un inamic activ al regimului otoman. După ce a fost trimis înapoi la Selânik în 1907 s-a alăturat Comitetului pentru Uniune și Progres („Junii Turci”).
Junii Turci au preluat puterea de la sultanul Abdul Hamid al II-lea în 1908, iar Kemal a devenit o figură militară importantă. În 1911 a plecat în Libia pentru a lua parte la apărarea împotriva invaziei italiene. La prima parte a Războaielor Balcanice, Kemal nu a putut lua parte, fiind încă în Libia, în schimb în 1913 s-a întors la Constantinopol și a fost numit comandantul apărării otomane în zona Gallipoli pe coasta Traciei. În 1914 a fost numit atașat militar în Sofia, în parte pentru a-l îndepărta din capitală, drept urmare a unor intrigi politice.
Când Imperiul Otoman a intrat în război de partea Germaniei, Kemal a fost trimis la Rodosto (azi Tekirdag), pe Marea Marmara. Zona de comandă includea din nou zona Gallipoli, și a fost comandantul care a respins debarcările Antantei de la Gallipoli în aprilie 1915, devenind erou național și acordându-i-se titlul de „Paşa” (comandant).
Între 1917-1918 Kemal Paşa a fost trimis pe frontul din Caucaz, luptându-se acolo cu un anumit succes cu forțele rusești, apoi în Hedjaz, unde Revolta Arabă împotriva dominației otomane era în progres. Între timp el a devenit din ce în ce mai critic la adresa incompetenței guvernului sultanului în gestionarea mersului războiului, și la adresa dominației germane în Europa. Și-a dat demisia dar a acceptat în final să comande armata a 7-a din Palestina și Siria.
În octombrie 1918 otomanii au capitulat în fața forțelor Antantei, iar Kemal a devenit un conducător al partidului care favoriza politica apărării acelor zone ale Imperiului unde se vorbea limba turcă, și în același timp opta pentru retragerea din toate teritoriile ne-turce.
Antanta n-a așteptat încheierea unui tratat de pace pentru a începe să ocupe zone ale Imperiului. Grecii au ocupat Smyrna (Izmir), iar italienii au ocupat provizoriu Antalya în mai 1919, în acord cu Tratatul de la Sèvres (care nu a fost ratificat de parlamentul otoman deși a fost semnat de către sultan).
Guvernul l-a trimis pe Kemal în Anatolia de est să reprime o demonstrație ce mai târziu s-a dovedit a fi inexistentă. Totuși Kemal a profitat de ocazie pentru a părăsi capitala.
Istoria modernă a Turciei se zice că ar fi început pe 10 mai 1919, când Kemal a ajuns în Anatolia. Abandonând misiunea de a „restaura ordinea”, el a fondat o mișcare naționalistă turcă cu baza la Ankara. În aprilie 1920 un parlament provizoriu din Ankara i-a oferit titlul de președinte al Adunării Naționale. Același parlament a respins Tratatul de la Sèvres. Kemal a declanșat un război patriotic pentru a alunga forțele militare engleze, franceze, italiene, armene și grecești din Turcia. Englezii, francezii și italienii au recunoscut regimul său și s-au retras. Trupele elene , călăuzite de „Ideea cea mare” a recuperării teritoriilor locuite de greci, a Ioniei antice și a Constantinopolului, au avansat însă prea adânc în inima Anatoliei înspre Ankara, dar au fost înfrânte de Ismet Inönü și Kemal la Sakarya (august 1921) și Dumlupinar (august 1922). În 1923 Tratatul de la Lausanne a fost ratificat de guvernul lui Kemal.
Republica Turcia a fost fondată pe 29 octombrie 1923 și Kemal a fost ales primul președinte al țării. În practică a fost un dictator moderat, deși a impus multe reforme cu caracter democratic. Prestigiul lui a fost atât de mare în majoritatea anilor 1920 încât în vremea sa a existat foarte puțină opoziție față de guvern. Deși a admirat unele aspecte ale politicii Uniunii Sovietice și Italiei Fasciste, el nu era nici comunist, nici fascist: proprietatea privată a fost protejată și încurajată iar inamicii politici nu au suferit de obicei de pedepse mai grele decât exilul în provincie.
Kemal avea un program încorporat în deviza partidului său (Partidul Republican al Poporului), constând în „șase stele”: republicanism, naționalism, secularism, populism, etatism și revoluție. Baza programului său era planul de secularizare și modernizare a Turciei.
Califatul a fost abolit în martie 1924, școlile religioase au fost desființate în același timp și legea musulmană (Sharía) a fost desființată, fiind înlocuită de codul civil elvețian, codul penal italian și codul comercial german.
Egalitatea femeilor a fost încurajată după căsătoria lui Mustafa Kemal cu o femeie educată în Vest, Latife Hanim, în 1923 (au divorțat în 1925) și a început legalizarea ei prin adoptarea unor legi. În decembrie 1934 femeilor li s-a dat voie să voteze pentru membri din parlament și să dețină locuri în parlament.
Kemal a văzut fezul (pălăria otomană) ca un simbol al feudalismului și a interzis-o.
Cea mai revoluționară reformă a fost înlocuirea alfabetului arab, cu care limba turcă fusese scrisă de secole, cu alfabetul latin, în 1928.
În 1934 o lege i-a forțat pe turci să-și adopte nume de familie în stil vestic. Adunarea i-a dat lui Kemal titlul de „Atatürk”, însemnând „tatăl turcilor”.
Principiile politice ale lui Atatürk, așa numitul „Kemalism”, au fost proclamate în 1931 ca ideologia oficială a regimului. Înainte de aceasta, în 1930 a încurajat crearea Partidului Republican Liberal ca partid de opoziție, sub conducerea vechiului său camarad Ali Fethi Okyar Bey, pas considerat de el ca fiind în folosul democrației, însă atitudinile reacționare ale noilor membri ai acestuia au dus până la urmă la desființarea noului partid.
La 9 februarie 1934, a fost creată, printre alții, la inițiativa lui Atatürk, Înțelegerea Balcanică (în franceză Entente Balkanique) de către Grecia, Iugoslavia, România și Turcia. Acest tratat, avea un caracter defensiv, în cazul izbucnirii unui război, țările aliate își puteau apăra granițele. Țările din acest spațiu au dorit stabilirea unei zone tampon între Uniunea Sovietică și Vestul Europei. Albania, Bulgaria, Italia, Ungaria și Uniunea Sovietică au refuzat să participe la acest tratat defensiv.
În aceeași perioadă și în aceeași ordine de idei, între Republica Turcia și România s-a semnat un Tratat de Prietenie Veșnică, acest tratat fiind și în prezent în vigoare.
La 09:05 dimineața, pe 10 noiembrie 1938, Mustafa Kemal Atatürk a murit în Palatul Dolmabahçe din Istanbul de ciroză a ficatului.
Pagină realizată de Grigore Ciascai