VEZI VIDEO DE LA FLAGRANTUL DIN SIBIU

Despre mine

Salutari tuturor bloggerilor, numele meu este Ionut Pintea, am 24 de ani si sunt din Baia Mare. Doresc sa va impartasesc lectia dura a vietii pe care sunt nevoit sa o invat acum. Momentan ma aflu la Penitenciarul  de Maxima Siguranta Gherla, intr-o celula de pe sectia celor arestati preventiv. Sunt acuzat de trafic de droguri de mare risc, ceea ce cu regret o spun, e adevarat. Au trecut aproape 7 luni de cand sunt in arest, iar cum aici timpul parca sta in loc, am impresia ca au trecut ani. E tardiv sa spun acum ca imi pare rau, dar singurul lucru pe care pot sa-l fac este sa-mi ispasesc pedeapsa si sa-mi reiau viata, sa recastig increderea tuturor celor care si-au pierdut-o in mine.

CITEŞTE BLOGUL AICI

Procesul abia a inceput, de o luna si jumatate, si cu siguranta va fi unul de durata. Momentan e in stadiul de audiere a martiorilor. (Nu pot sa precizez cam ce pedeapsa voi avea, dar cu siguranta…..voi mai beneficia probabil de ospitalitatea personalului mult timp). Aceste momente crunte din viata mea, probabil ca vor lasa sechele si rani adanci in sufletul meu. Toata durerea pe care mi-o provoaca aceasta perioada, pe care sunt nevoit sa o traversez, o vad ca pe o penitenta a raului pe care l-am lasat in urma mea (provocat in primul rand familiei si prietenilor apropiati). Poate ca o parte dintre voi, care veti parcurge textele, veti considera ca sunt un om slab, insa un om slab nu ar fi avut curajul sa infrunte ceea ce am infruntat eu pe parcursul vietii mele. Poate ca cineva va invata din experientele mele. Iar “faima” pe care am dobandit-o nu ti-o castigi pe viata, poti sa te prabusesti oricand si in secunda doi nu mai contezi pentru nimeni, ma rog, pentru cei pe care i-ai considerat apropiati. Daca doriti sa imi puneti intrebari sau sa-mi lasati coment-uri va rog sa aveti rabdare cu raspunsurile. Tot ce apare pe acest blog este transcris din scrisorile mele de catre fratele meu sau de catre un bun prieten. Sau puteti sa imi scrieti direct pe adresa: Destinatar Pintea Ionut, Penitenciarul Gherla, str. Adrei Muresanu nr. 4, Mun. Gherla, jud. Cluj,

Povesti din arest

Salutari tuturor,

Imi cer scuze pentru intarziere, dar trec printr-o perioada mai complicata si nu ma pot concentra tot timpul la scris,

Sa revenim la story…

Timpul trece mai repede de cand m-am mutat cu Alain in celula. Avand in vedere ca amandoi aveam un anumit nivel de educatie, citeam mult. Asteptam cu nerabdare zilele de vizita, cand amandoi primeam de la cei dragi carti. Ne-am obisnuit destul de repede cu ideea ca societatea ne-a respins; devenisem niste infractori de drept comun. Nu voi critica acum sistemul judiciar din RO, dar in unele cazuri pedeapsa e mult prea mare pentru fapta comisa, iar arestarea preventiva a devenit un obicei, care nu prea e analizat. De exemplu Alain, colegul meu, care a detinut de-a lungul anilor doar functii importante, iar acum a fost arestat intr-un dosar care are atatea probe cate oua de “aur” face gaina. Dar este considerat pericol social, in fine… Dupa vreo 3 saptamani, Alain urma sa fie transferat la Pnt. Gherla. Ma gandeam cu o oarecare tenta de regret ca trebuie sa plece, si din nou va trebui sa ma imprietenesc cu un nou coleg. La inchisoare nu prea gasesti oameni de un anumit calibru, majoritatea sunt hoti, talhari sau criminali.  In ziua in care a plecat, am fost chemat de procuror la ancheta.

Dupa cateva ore petrecute la sediul DIICOt, timp in care am fost supus din nou unui interogatoriu, in care parea ca intrebarile nu se mai termina, raspunsurile mele era mecanice, m-am intors la arest complet epuizat. Noul coleg se instalase deja in celula.

Am avut noroc, nu era “periculos”. Student in ultimul an la constructii, fusese arestat pentru trafic de droguri, printr-un flagrant pus la cale de iubita lui, impreuna cu cei de la Antidrog. Ne intelegeam bine, fiind de aceeasi varsta, dar in scurt timp am fost anuntat ca voi si transferat la Gherla (actiunea de intampla pe cand era incarcerat la Pnt. Aiud).

In ziua trasferului, in drum spre inchisoare, ma gandeam cu oroare la acea inchisoare. Imi imaginam un loc mizerabil, batai, haos si multe alte orori.

Cand am intrat pe imensa poarta de fier a penitenciarului  si am ajuns la curtea principala, am ramas oarecum uimit, parca ma aflam in interiorul unei baze sportive. Teren de fotbal, sala de sport complet echipata, copaci ornamentali peste tot, odine, curatenie. Nu ca acasa bineinteles, dar cu totul altceva decat imi inchipuiam. Dupa formalitatile necesare, am fost repartizat intr-o camera de 20 de persoane, de la etajul 2. Privelistea de la geam era intr-un fel dezolanta, sinistra. Imaginati-va acest tablou, pe care sunt nevoit sa-l vad zilnic: zidul fortificat ce imprejmuieste inchisoarea, dincolo se intinde cimitirul, unde majoritatea celor ingropati sunt detinuti, iar in departare se vad dealurile impadurite. Printre detinutii cu state vechi, circula povesti cum ca acel cimitir, si inclusiv unele celule din inchisoare, ar fi bantuite de sufletele celor care au murit in aceasta inchisoare si nu si-au gasit linistea. Gherla este o inchisoare de maxima siguranta, unde majoritatea celor condamnati, servesc pedepse de peste 10 ani, inclusiv “vietasi” (jargon pentru cei condamnati pe viata).

Pe majoritatea i-au parasit de mult familiile, copiii, toti cunoscutii. Au ramas cum se zice “ai nimanui”. Cativa inca isi pastreaza poze dintr-o viata demult apusa, dar si acestea palesc, se decoloreaza odata cu trecerea anilor. Ma trec fiorii doar cand ma gandesc. In scurt timp, m-am familiarizat cu mersul lucrurilor aici. Adaptarea si tacerea sunt cheia succesului. M-am inscris la diverse cursuri si activitati, pentru ca doar astfel beneficiezi de anumite recompense. Acestea constau in vizita la masa, adica fara acel paravan de plastic, un pachet cu alimente in plus lunar. Nu pare mare lucru pentru voi, dar aici lucrurile marunte fac diferenta.

Personalul se comporta civilizat. Modul de exprimare nu consta in batai, injuraturi sau alte metode de tortura. Din cate am aflat de la unii colegi recidivisti, pana in urma cu cativa ani, erai obligat sa porti uniforma inchisorii, denumita “zeghe”, iar la efectuarea apelului de dimineata si de seara, trebuia sa adopti pozitia de drepti si sa stai cu fata la perete.

Slava domnului ca acel regulament “bolsevic” nu se mai aplica. Banuiesc ca este arhicunoscut faptul ca aici, moneda de schimb o reprezinta tigara. Poti sa-ti cumperi haine, paturi, mancare, servicii, plus multe alte obiecte mai mult sau mai putin interzise.

Biblioteca este destul de dotata, Se gaseste o mare varietate de carti in multe limbi straine, fictiune, poezie, proza, dictionare si multe altele.

In camera unde ma aflu, toti inafara de doua persoane suntem preventivi, adica in plin proces. Unul dintre cei condamnati a primit 22 de ani pentru omor calificat, deosebit de grav. De la aflarea sentintei, parca sufletul i-a parasit trupul, ochii-i sunt pierduti, nu mai au nicio sclipire; celalalt condamnat a primit 8 ani pentru trafic de droguri. Il cunosc de cand am venit aici, el fiind in alta camera mai de mult, ieseam la sport impreuna. De curand s-a mutat la noi in camera. Mi-a devenit cel mai bun prieten.

Till next time…

PS: Va multumesc tuturor celor care aveti rabdarea sa parcurgeti randurile acestui blogg si apreciati ceea ce fac!