COMISIA LUI PEȘTE Luni, televiziunile din România au rulat ştirea cu audierea colonelului Daniel Dragomir la Comisia de supraveghere şi control a Camerei Deputaţilor.

În condiţii normale, de la Episcopia Bihorului şi pînă la Los Angeles, cu ţările care se mai află şi prin mări şi oceane, o asemenea veste ar stîrni un interes enorm. Cel care acuză cel mai mare serviciu secret al României de încălcarea Constituţiei României şi de transformarea SRI într-un SRL care să răspundă la nevoile generalului Florian Coldea ar deveni brusc un erou, centrul atenţiei publice, şi ar fi urmărit cu atenţie de toate canalele media.

Dezvăluirile sale ar putea provoca un adevărat cutremur politic, mai ales că el este şi un cunoscut om de legătură şi, mai apoi, apropiat colaborator al serviciului american de spionaj în întreaga lume – CIA. Şi pe cale de consecinţă, şi al României, deşi medaliile (nişte tinichele) atribuite lui George Maior, Florian Coldea şi Daniel Dragomir au rolul de a marca un semn de prietenie.

M-aş bucura ca această audiere să contribuie la clarificarea, măcar în parte, a relaţiilor dintre SRI şi DNA, inclusiv a celor dintre Florian Coldea, Laura Codruţa Kovesi, George Maior şi Sebastian Ghiţă (plus încă vreo cîţiva generali şi generălese). A lăsa baltă infiltrarea şi implicarea SRI în Justiţie în timpul mandatelor lui Traian Băsescu este sinonim cu a lăsa binomul să funcţioneze mai departe, cum funcţionează şi acum. Am ajuns la bănuiala că toţi cei care freacă ridichea cu apărarea statului de drept sunt implicaţi într-un fel sau altul în operaţiunile binomului sau, în cel mai rău caz (cei mai mulţi), sunt doar nişte victime naive. Şi că lozinca este mai degrabă un fel de ID verbal după care se recunosc prin pieţe şi prin instituţii.

Ei bine, în România, audierea colonelului Daniel Dragomir are o valoare aproape de zero. Nu cred în ea decît naivii şi proştii. Din păcate, aşa stat european şi de drept cum se pretinde, România nu are nici în Parlament oameni care să audieze un colonel din serviciile secrete, care să relateze despre abuzurile serviciului de informaţii şi ale parchetului anticorupţie. De ce? Pentru că politicienii români de după 1990 nu sunt decît nişte marionete ale fostelor şi actualelor servicii secrete, pentru că parlamentarii au acceptat să lucreze ca emisari ai acestora, pentru că toată construcţia statului este o alcătuire butaforică a acestor servicii. Regulile şi libertăţile, legile şi valorile sunt numai cîntece de interpretat la Bruxelles şi pe scena publică.

Prima şi cea mai mare grijă a serviciilor române a fost să ocupe externele, centrele de putere extrem de bănoase şi, evident, controlul activităţii lor. De cînd România are Comisie parlamentară de control, aceasta a fost ocupată de oamenii serviciilor secrete. Mai ales ai SRI. De la o vreme, şi multe posturi din secretariat sau dintre şoferii alocaţi acestei Comisii de control sunt tot oameni infiltraţi. Ce să mai spunem despre membrii sau şefii acestor comisii?

Georgian Pop şi Adrian Tuţuianu sunt exemplele comice ale situaţiei. Aţi uitat că Sebastian Ghiţă a fost şi el în aceeaşi comisie de supraveghere şi control şi călătorea de zor în paradisuri şi rezervaţii naturale, împreună cu „controlatul său“, generalul Florian Coldea? Ce să aşteptăm de la o audiere la o asemenea comisie? Doar că mărturiile colonelului Daniel Dragomir nu vor ajunge răstălmăcite la cei vizaţi, ci transmise cu mare rigoare.

Calitatea lumii politice, statul de drept şi democraţia butaforică din ţara noastră nu ne pun la dispoziţie oamenii care să audieze infestarea Justiţiei şi celelalte încălcări ale constituţiei. Pur şi simplu, nu avem cu cine schimba ţara.

Într-un fel, audierea colonelului la neputincioasa comisie va fi, în cele din urmă, tot o raportare inutilă şi o modalitate de a îngropa mărturiile sale.

Nu cred într-o comisie alcătuită din parlamentari. Mai degrabă, am putea alcătui una din profesori de liceu şi de şcoală generală, din nişte ziarişti şi din nişte cercetători. Cu siguranţă că ar aduce la lumină adevăruri de la care am putea purcede la schimbarea României.

Cornel Nistorescu