AcasăActualitateSocialAflă aici ce s-a întâmplat de-a lungul timpului într-o zi de 7...

Află aici ce s-a întâmplat de-a lungul timpului într-o zi de 7 iulie

spot_img

DISTRIBUIȚI

Religie
Ortodox = Sf. M. Mc. Chiriachi; Cuv. Toma din Maleon şi Acachie.
Romano-catolic = Sf. Felix, ep.
Reformat(Calvin) = Donát.
Greco-catolic = Cuv. Toma; Cuv. Acachie; Sf. m. Chiriachi.
Mozaic = 5. Tammuz 5771.
Musulman = al-khamis: 5. Shaban 1432.

Sărbători
Nepal: Ziua națională – Aniversarea zilei de naștere a MS Regelui – Gyanendra (1946)
Insulele Solomon: Ziua națională – Aniversarea proclamării independenței (1978)

Evenimente
1456: La 25 de ani după execuție, Papa Calixtus al III-lea a retras acuzația de erezie adusă Ioanei d’Arc
1898: SUA anexează insulele Hawaii
1930: A început în Statele Unite ale Americii construcția barajului Boulder, cunoscut în prezent ca barajul Hoover.
1937: Japonia imperială a atacat din nou China. A început războiul de eliberare națională a poporului chinez
1941: Armata română a ocupat localitatea Lipnic, atingând aliniamentul Nistrului
1985: Boris Becker, jucător de tenis german, câștigă finala masculină a Wimbledon-ului; este cel mai tânăr câștigător – 17 ani și 7 luni
1991: S-a constituit Partidul Alianței Civice, care, la 28 martie 1998, a fuzionat cu Partidul Național Liberal
1999: În Israel, Guvernul format de liderul laburist Ehud Barak obține învestitura Parlamentului
1999: Președintele Comisiei Europene, Romano Prodi, îi numește pe cei 19 comisari europeni care vor conduce viitorul executiv al UE
2005: Mai multe explozii, presupuse de natură teroristă, zguduie Londra. Se estimează peste 33 de morți.

Nașteri
1843: Camillo Golgi, medic italian, laureat al Premiului Nobel (d. 1926)
1860: Gustav Mahler, compozitor austriac (d. 1911)
1884: Lion Feuchtwanger, scriitor german (d. 1958)
1886: Ion Hartulary-Darclée, compozitor român (d. 1969)
1887: Marc Chagall, pictor de origine rusă (d. 1985)
1893: Miroslav Krleža, prozator, poet și dramaturg croat (d. 1981)
1899: George Cukor, regizor american (d. 1983)
1901: Vittorio de Sica, cineast și regizor italian (d. 1974)
1911: Gian Carlo Menotti, compozitor american de origine italiană
1922: Pierre Cardin, designer francez de modă
1923: Liviu Ciulei, regizor, scenograf, actor și arhitect român (d. 2011)
1925: Paul Solacolu, inginer hidrotehnician român
1933: Gheorghe Cozorici, actor român de teatru și film (d. 1993)
1940: Ringo Starr (Richard Starkey), baterist și cântăreț britanic (The Beatles)
1943: Toto Cutugno, cântăreț italian

Decese
1304: Papa Benedict al XI-lea (n. 1240)
1307: Regele Eduard I al Angliei (n. 1239)
1816: Richard Brinsley Butler Sheridan, politician irlandez (n. 1751)
1930: Sir Arthur Conan Doyle, scriitor britanic (n. 1859)
1951: Dimitrie Voinov, biolog, zoolog, histolog și citolog român (n. 1867)
1988: Mihai Cruceanu, poet român (n. 1887)
2004: Mihail Șerban, biochimist român, membru (2001) al Academiei Române (n. 1930)

2008 – Ada Brumaru – muzicolog şi critic muzical. Preocupările sale muzicologice s-au orientat cu precădere către lumea teatrului liric, către perioada romantică (este autoarea cărţii „Romantismul în muzică”), dar şi către creaţia autohtonă (a realizat filmul „Enescu, la răspântie de vremi”). Ada Brumaru a fost distinsă de trei ori cu Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din Romania, al cărei membru era. (n. 5 iulie 1930)

Personalitatea zilei

Marc Chagall (n. 7 iulie 1887, Vitebsk/Belarus – d. 28 martie 1985, Saint-Paul-de-Vence/Franța) a fost un pictor modern. Stilul său de pictură este considerat ca deosebit de original și poetic, sub influența fanteziei și al melancoliei, și strâns legat de cultura ebraică. Ea reprezintă o temă care revine permanent în creația sa, la fel ca și orașul provincial bielorus Vitebsk, în care artistul și-a petrecut copilăria.
La 7 iulie 1887 vine pe lume la Vitebsk, în Rusia (azi Belarus), Moșe Segal, care se va face cunoscut mai târziu ca artist cu numele de Marc Chagall. Copilul este primul născut al familiei Zachar și Faiga Segal, evrei hasidici de limbă idiș. Părinții lui Chagall sunt oameni săraci și foarte credincioși. Viața de familie se desfășoară în ritmul sărbătorilor religioase în cartierul destinat de autoritățile țariste evreilor. Părinții sunt analfabeți, dar fiul învață să scrie, să citească și să cânte la vioară. Primele cunoștințe le primește la școala evreiască, apoi va urma o școală laică. Dorește să devină pictor, la început însă lucrează ca ucenic la un fotograf (1906), dar reușește să meargă timp de două luni în atelierul lui Iehuda Pen, de la care primește primele lecții de pictură. Înfruntând multe greutăți, în anul următor pleacă la St. Petersburg, unde în 1907 devine elevul lui Nicolai Roerich, director al Academiei de Arte Frumoase. Chagall își va continua studiile mai târziu cu Lev Bakst, la Școala Svansev, care îi reunea pe reprezentanții avangardei ruse.
În anul 1910 ia parte la expoziția colectivă organizată de Școală. Se hotărăște să plece în Franța. În acest timp se logodește cu Bella Rosenfeld, care îl va aștepta la Vitebsk vreme de patru ani. Se vor căsători în anul 1915.
Ajuns la Paris, artistul își adaptează numele limbii franceze. La început locuiește în cartierul Montparnasse, apoi se mută în La Ruche, unde existau aproximativ o sută de ateliere de pictură. Chagall trăiește în sărăcie. Noaptea pictează în atelierul ticsit și dezordonat, pe pânze improvizate din fețe de masă, cearșafuri sau cămăși de noapte, ziua continuă să studieze. Îi cunoaște pe poeții Max Jacob și Guillaume Apollinaire. Cu sprijinul pictorului Robert Delaunay, lucrările lui Chagall sunt primite la Salonul de Toamnă (1912).
În anii 1913 și 1914 își expune la Berlin tablourile pictate la Paris. În 1914 își vizitează fmilia în Vitebsk și, surprins de izbucnirea războiului, va rămâne în Rusia timp de opt ani.

În primul an de război, lucrează ca funcționar de stat în St. Petersburg. În cercul cunoscuților din capitală se află poeții Vladimir Maiakovski, Serghei Esenin și Alexandr Blok. Se apropie anul 1917, care aduce cu sine revoluția și războiul civil. În Rusia sovietică, evreii vor deveni în sfârșit cetățeni cu drepturi depline. Când în anul 1914 se întoarce în orașul natal, Chagall își regăsește cu emoție rădăcinile în folclorul și cultura evreiască, care cunoștea în acea vreme o adevărată renaștere. Etnografii evrei adună povești și legende care fuseseră până atunci păstrate numai prin viu grai. Această tradiție națională neobișnuit de bogată reprezintă o completare a textelor cărților sfinte Tora și Talmudul.
În Poarta cimitirului motivul care dă titlul tabloului este o poartă monumentală încununată cu steaua lui David și acoperită cu inscripții în ebraică. Textul de la baza frontispiciului redă cuvintele lui Dumnezeu din cartea profetului Iezechiel: „Iată, Eu voi deschide mormintele voastre și voi scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele voastre și vă voi duce în țara lui Israel…”.
În anul 1918, Chagall primește funcția de comisar al artelor frumoase în gubernia Vitebsk. În ianuarie 1919, inaugurează școala de arte frumoase din Vitebsk și muzeul municipal. Această euforie este totuși de scurtă durată. În „Atelierul Liber”” înființat de el, Chagall ajunge în conflict cu pictorul Kazimir Malevici, leader al artei avangardiste. Forțat să-și dea demisia, părăsește orașul Vitebsk în mai 1920 și se mută la Moscova. Aici pictează decoruri teatrale și realizează totodată decorațiile pereților Teatrului Evreiesc. Totuși, picturile sale nu încap în tiparele esteticii impuse de revoluție. În anul 1922, fără să mai aștepte ca situația să devină disperată, Chagall se hotărăște să emigreze.
Prima etapă din viața lui Chagall ca exilat se desfășoară la Berlin, oraș în care și-au găsit deja refugiul mulți emigranți ruși. În anul 1923, la chemarea lui Blaise Cendrars, Chagall părăsește Germania îndreptându-se spre Franța. Are câteva expoziții, printre altele la New York (1926). Ambroise Vollard, proprietarul unei galerii și editor de gravuri, îi comandă ilustrații pentru „Suflete moarte” de Gogol; mai ilustrează și alte cărți, „Fabulele” lui La Fontaine și Biblia. Situația materială a pictorului se îmbunătățește, călătorește în Palestina, Olanda, Spania și Italia. Se înmulțesc însă semnele amenințătoare ce prevestesc apropierea unui nou război mondial. În anul 1937, unele din operele sale ajung la expoziția de „artă degenerată” (Entartete Kunst), organizată la München de naziști. După izbucnirea războiului în 1939, se mută cu familia în sudul Franței. În cele din urmă, în anul 1941, familia Chagall pleacă la New York. În septembrie 1944, soția sa Bella moare în urma unei infecții. În America, pe lângă tablouri, artistul creează și scenografii pentru spectacolele de balet „Aleko” de Ceaikovski și „Pasărea de foc” de Stravinsky.

În 1948 se stabilește împreună cu pictorița canadiană Virginia Haggard la Orgeval, în apropierea Parisului. Legătura lor durează până în 1952, când Marc Chagall o întâlnește pe Valentina Brodski, numită de el „Vava”. Se vor stabili la Paris în apatamentul Vavei, pe insula Saint Louis.
Din anul 1966, locuiesc la Saint-Paul-de-Vence, lângă Nisa. Chagall merge de mai multe ori în Israel, unde realizează picturi murale în clădirea Knesseth-lui (Parlamentul) din Ierusalim. În ultimii ani ai vieții, Chagall continuă să lucreze neobosit. Pictează, se ocupă de sculptură, ceramică și litografie, proiectează vitralii. La solicitarea ministrului Culturii, scriitorul André Malraux, decorează între anii 1963-1964 plafonul Operei din Paris. Pe 7 iulie 1973 se inaugurează la Nisa „Musée National Message Biblique Marc Chagall”, a cărui colecție cuprinde opere donate de pictor statului francez.

Pe la începutul anilor optzeci, Chagall revine la formate mici. Cu arta lui atât de personală, va crea încă multe tablouri și gravuri. Moare la 28 martie 1985 în Saint-Paul-de-Vence, la nouăzeci și opt de ani. Marc Chagall a intrat în istoria picturii fără să-și fi creat propria școală. Până în ziua de azi nu se cunoaște un alt artist care să se fi raportat la creația lui. Poezia sentimentală a tablourilor sale, onirismul lor care își are rădăcinile în folclorul evreiesc și în spiritul poporului rus, culorile strălucitoare care ar fi putut fascina pe mulți artiști nu și-au găsit adepți. Chagall nu a încercat să schimbe cursul istoriei picturii. A dorit pur și simplu ca, în felul său original, să ilustreze povești minunate, născute din propriile experiențe, să-și exprime propriul misticism care poartă mai mult însemnele poeziei decât ale religiei.

Pagină îngrijită de Grigore Ciascai

 

loading...

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.





TE-AR MAI PUTEA INTERESA