Religie
Ortodox = +) Sf. M. Mc. şi Tămăduitor Pantelimon; Cuv. Antuza; (Post).
Romano-catolic = Sf. Pantelimon, medic m.
Reformat(Calvin) = Olga, Györk.
Greco-catolic = Sf. m. Pantelimon, doctor fără plată.
Mozaic = 25. Tammuz 5771.
Musulman = al-‘arb`a’: 25. Shaban 1432.

Evenimente
1656: Baruch Spinoza a fost exclus din Sinagogă
1793: Robespierre intră în Comitetul Salvării Publice și devine conducătorul acestuia. Va organiza un regim de teroare urmărind să realizeze idealul său de democrație bazat pe virtute: „fără virtute teroarea este înspăimântătoare, fără teroare virtutea este neputincioasă”.
1794: Lovitură de stat în Franța, 9 Thermidor, anul II al Revoluției; Robespierre și colaboratorii săi sunt arestați; revoluția democratică ia sfârșit; începe guvernarea Convenției thermidoriene.
1807: Constantin Ipsilanti este domn pentru a treia oară în Țara Românească(27 iulie – 16 august 1807)
1830: Începutul celor „Trei zile glorioase” ale Revoluției din 1830; largi pături ale populației pariziene s-au ridicat împotriva domniei lui Carol al X-lea, silindu-l să abdice. I-a urmat la tron Ludovic Philip d’Orleans (1830-1848 – „Monarhia din iulie”).
1865: România a aderat la Convenția telegrafică internațională de la Paris, semnată la 17 mai 1865 (27 iulie/8 august)
1877: Divizia 4 – Infanterie, comandată de colonelul Alexandru Anghelescu, începe deplasarea spre frontul din fața Plevnei
1921: Cercetătorii de la Universitatea din Toronto conduși de biochimistul Frederick Banting anunță descoperirea insulinei
1922: Înființarea Uniunii Internaționale de Geografie
1930: România a concesionat serviciul național de telefoane companiei americane „International Telephone and Telegraph Corp.”
1940: Bugs Bunny a debutat pe micile ecrane, în desenul animat A Wild Hare
1956: România devine membru al Organizatiei Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), fondată în 1945
1968: Pink Floyd lansează în SUA albumul A Saucerful of Secrets
1974: Afacerea Watergate: Camera Reprezentanților a SUA decide punerea sub acuzare a președintelui Nixon
1990: Proclamarea suveranității Republicii Belarus. Sărbătoare națională.
1990: Parlamentul României a hotărât ca 1 decembrie să devină sărbătoare națională.
1996: O bombă a explodat la Jocurile Olimpice de la Atlanta (SUA); un mort și 111 răniți.

Nașteri
1667: Johann Bernoulli, matematician elvețian (d. 1748)
1824: Alexandre Dumas–fiul, scriitor francez (d. 1895)
1835: Giosuè Carducci, poet, prozator și eseist italian, laureat al Premiului Nobel (d. 1907)
1848: Loránd Eötvös, fizician maghiar (d. 1919)
1848: Friedrich Ernst Dorn, fizician german (d. 1916)
1867: Enrique Grenados, pianist, compozitor și dirijor spaniol (d. 1916)
1917: Bourvil (Andre Rainbourg), actor francez (d. 1970)
1921: Eugen Coșeriu, lingvist român, stabilit în Germania (d. 2002)
1930: Gheorghe Scripcă, scriitor român (d. 2001)
1940: Pina Bausch, balerină și coregrafă germană (d. 2009)
1941: Mircea Druc, economist și politician român din Republica Moldova
1946: Alexandru Tocilescu, regizor român de teatru (d. 2011)
1974: Mihai Vieru, poet român
1975: Dan Coman, poet român
1990: Indiana Evans, actrițǎ australianǎ

Decese
1759 – Pierre Louis Maupertuis, matematician francez (n. 1698)
1841 – Mihail Lermontov, poet, prozator și dramaturg rus (n. 1814)
1844 – John Dalton, fizician și chimist englez (n. 1766)
1917 – Emil Theodor Kocher, chirurg elvețian, laureat al Premiului Nobel (n. 1841)
1924 – Ferruccio Busoni, compozitor, pianist, teoretician și pedagog italian (n. 1866)
1962 – Ion Țuculescu, pictor român (n. 1910)
1962: Richard Aldington, scriitor englez (n. 1892)
1966 – Ion Mușlea, etnolog român (n. 1899)
1970 – Antonio de Oliveira Salazar, politician portughez (n. 1889)

1980 – A murit Muhammed Reza Pahlavi, ultimul şah care a condus Iranul între 1941-1979 (n.26.10.1919).
1983 – Teodor Balș, poet român (n. 1924)
2009 – Merce Cunningham, dansator și coregraf american (n. 1919)

Personalitatea zilei
Maximilien de Robespierre – figură centrală a Revoluţiei Franceze, unul dintre conducătorii iacobini. Şef al guvernului revoluţionar – 1993-1794, a instituit Tribunalul revoluţionar, care i-a executat pe liderii girondini. Dictator şi organizator al Marii Terori. Răsturnat în urma loviturii de stat de la 9 thermidor – 27 iulie 1794. A fost ghilotinat de thermidorieni.

Maximilien de Robespierre a văzut lumina zilei la 6 mai 1756 în oraşul Arras din provincia nordică Artois. După moartea mamei sale, acesta a fost educat în familia nobilă a bunelului Jacques Carrot, care, în 1765, şi-a dat nepotul la colegiul călugărilor oratorieni din Arras. În 1769, când Maximilien avea 11 ani, episcopul i-a oferit copilului o bursă pentru a-şi continua studiile la prestigiosul colegiu Ludovic cel Mare. În cei 3 ani de studiu, Maximilien va obţine toate cele 3 grade juridice: bacalaureatul, licenţiatul şi titlul de avocat. La recomandarea celui mai influent jurist din Arras – Liboreille, este înscris la 8 noiembrie 1781 în corporaţia avocaţilor.

Peste 4 luni, Maximilien este numit în funcţia de judecător al Tribunalului episcopal. În toamna lui 1783 este ales membru al Academiei de Ştiinţe şi Arte din Arras, iar peste 3 ani, în 1786, îl vedem deja în funcţia de preşedinte al acestei instituţii. Robespierre şi-a început activitatea politică energică odată cu iniţierea discuţiilor în vederea alegerilor pentru Adunarea Statelor Generale. La 23 martie 1789, acesta trece cu brio toate treptele scrutinului. În aprilie, soseşte la Versaille şi se cazează într-un mic hotel. Ia parte activă la toate şedinţele celor 600 de deputaţi ai Stării a treia din Adunarea Statelor Generale.

Răscoala populară din 14 iulie 1789, când parizienii au asaltat şi au cucerit Bastilia şi care a pus începutul Marii Revoluţii Franceze, a fost salutat de Maximilien cu mare entuziasm. Anume sub influenţa acestor evenimente, Robespierre devine revoluţionar. Regele se mută la Paris, iar Robespierre părăseşte Versaill-ul împreună cu Adunarea Constituantă. În august 1791, Maximilien intră în gazdă la familia tâmplarului Maurice Duplay. Aici Robespierre va sta până la sfârşitul vieţii. În ziua de 21 iunie 1791, regele cu familia fuge la Paris, dar este reţinut într-o localitate din apropiere şi astfel este adus la Paris ca prizonier al poporului. Trădarea regelui a provocat o acută criză politică. La sfârşitul lui septembrie, Adunarea Constituantă îşi încheie activitatea, ea fiind substituită de Adunarea Legislativă. Aripa stângă a Convenţiei o constituiau deputaţii din Clubul iacobinilor. La scurt timp, aceştia se divizează în 2 fracţiuni. Una dintre aceştia – girondinii, pledau pentru reorganizarea din temelii a societăţii. Robespierre, însă aderase la montagnarzi, conduşi de iacobini.

La 20 aprilie 1792, Franţa declară război imperiului austriac. Acţiunile militare s-au soldat cu mari pierderi pentru Franţa. Situaţia economică a Franţei degrada în ritm fulgerător. Creştea şi nemulţumirea maselor populare. Şi în coloniile franceze izbucneau revolte, motiv din care au crescut preţurile la mărfurile coloniale, în special la zahăr. Toate acestea au adus la scăderea popularităţii girondinilor. Declarând patria în primejdie, în condiţiile invadării Franţei de către armatele autro-prusiene, revoluţionarii montagnarzi au organizat insurecţia naţională de la 10 august 1792 împotriva monarhiei. Insurgenţii au asaltat palatul Tulieries, l-au capturat pe Ludovic al XVI-lea şi l-au întemniţat în turnul mănăstirii Templierilor.

La sfârşitul lui august a avut loc desfăşurarea alegerilor pentru Convenţia Naţională, Robespierre find ales deputat din partea parizienilor. De aceeaşi încredere s-a bucurat şi fratele său – Augustin. Deputaţii Convenţiei s-au constituit în 2 mari fracţiuni: girondinii(moderaţii) şi montagnarzii(radicalii din partidul iacobinilor). Girondinii i-au atacat de nenumărate ori de la tribună pe Robespierre şi Marat, fiind acuzaţi de ambiţii dictatoriale. La rândul său, Robespierre îi învinuia pe girondini că sunt duşmani ai revoluţiei. Conflictele dintre aceste 2 grupări au atins punctul culminant în timpul procesului regelui detronat, care în pofida opoziţiei girondinilor, a fost condamnat la moarte, la propunerea lui Marat, şi ghilotinat de către iacobini la 21 ianuarie 1793 în Piaţa Revoluţiei din Paris.

În urma înfrângerilor de pe front, influenţa lui Maximilien a crescut considerabil. Poporul l-a supranumit „Incoruptibilul”. Robespierre a emis un decret, conform căruia toţi supuşii altor state, care nu au locuit pe teritoriul francez până la 14 iulie 1789 urmau să fie arestaţi. Robespierre a condamnat-o la moarte pe cea mai celebră străină din Franţa, regina Maria Antoaneta, care şi-a sfârşit zilele pe ghilotină la 16 octombrie 1793. La începutul anului 1794, Robespierre a ordonat să fie arestaţi peste 20 de membri ai Convenţiei, bănuiţi de atitudini critice asupra desfăşurării revoluţiei. Însă pericolul din interior creştea. A sporit şi teroarea.

La 26 iulie 1794 Robespierre a urcat la tribună avertoizând deputaţii despre urzirea unui complot, care ar pune republica în pericol, dar nu a fost adoptată nici o rezoluţie. Lui Robespierre i s-a propus să numească deputaţii în care nu avea încredere, dar acesta a refuzat. În seara aceleaşi zile, el şi-a susţinut discursul la Clubul iacobinilor, rostind: „Acest discurs este şi testamentul meu, astăzi am văzut moartea – uneltirile duşmanilor sunt întratât de puternice, încât nu mai sper că voi scăpa. Însă voi muri fără să-mi pară rău, mă veţi păstra în memoria voastră, iar amintirea despre mine vă va fi dragă şi o veţi ocroti.”

A doua zi, în cadrul Convenţiei Naţionale nu i s-a permis să vorbească de la tribună. Un oarecare Loucher a propus ca Robespierre să fie arestat. Pentru o clipă sala a încremenit, dar apoi au urmat aplauzele complotiştilor. Convenţia a adoptat rezoluţiile de arestare a lui Saint-Just – adeptul lui Robespierre şi a încă 17 persoane. A doua zi, 28 iulie, Tribunalul revoluţionar la condamnat la moarte pe Robespierre, acesta fiind ghilotinat.

Rubrică realizată de Grigore Ciascai