Religie
Ortodox = Sf. Mahramă a Domnului; +) Sf. Martiri Brâncoveni Constantin Vodă cu cei 4 fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache; +Cuv. Iosif de la Văratec,
Romano-catolic = Sf. Ştefan, rege.
Reformat(Calvin) = Ábrahám, Rókus, Bea.
Greco-catolic = Aducerea de la Edesa la Constantinopol a icoanei nefăcute de mână a Domnului nostru Isus Hristos; Sf. m. Diomid.
Mozaic = 16. Av 5771.
Musulman = ath-thalatha’: 16. Ramadan 1432.

Evenimente
1570: Prin Tratatul de la Speyer principele Ioan Sigismund Zapolya îl recunoaște pe împăratul Maximilian al II-lea drept rege al Ungariei, iar acesta din urmă îl recunoaște pe Ioan Sigismund drept principe al Transilvaniei și al Partium-ului.
1858: Regina Victoria transmite primul mesaj oficial peste Oceanul Atlantic, din Londra către Statele Unite.
1906: Cutremur catastrofal la Valparaiso, Chile. Magnitudinea de 8,6 pe scara Richter, 20.000 de victime.
1925: Premiera filmului „Goana după aur”, al 72-lea film al lui Charlie Chaplin.
1936: S-au încheiat Jocurile Olimpice de la Berlin, transformate de guvernul german în propagandă politică profascistă.
1940: Începerea tratativelor româno-maghiare de la Turnu Severin. Eșecul acestora, previzibil, a dus la Dictatul de la Viena din 30 august 1940.

Nașteri
1557: Agostino Carracci, artist italian (d. 1602)
1821: Arthur Cayley, matematician britanic, creator al calculului matriceal (d. 1895)
1832: Wilhelm Max Wundt, psiholog german (d. 1920)
1823: Alexandru Hurmuzaki, publicist, om politic, membru fondator al Societății Academice Române (d. 1871)
1845: Gabriel Lippmann, fizician francez,  a realizat prima fotografie color a spectrului solar; Premiul Nobel pentru fizică pe 1908; membru de onoare străin al Academiei Române (1909) (m. 1921)
1863: Frederic Stanley Kipping, chimist englez (d. 1949)
1904: Wendell Meredith Stanley, biolog american (d. 1971)
1913: Menahem Begin, om politic israelian, lider al partidului Likud, premier al Israelului între 1977 şi 1983, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1978 (m.09.03.1992).
1920: Virgil Ierunca, critic literar și publicist stabilit în Franța (d. 2006)
1920: Charles Bukowski, scriitor american (d. 1994)
1920: Gelu Solomonescu, compozitor român de muzică ușoară (d. 1984)
1921: Ovid S. Crohmălniceanu, prozator, critic și istoric literar (d. 2000)
1930: Marcel Chirnoagă, grafician și sculptor român (d. 2008)
1933: Reiner Kunze, scriitor german
1958: Madonna, interpretă americană de muzică pop, de origine italiană

Decese
1705: Jakob Bernoulli, matematician elvețian (n. 1654)
1893: Jean Martin Charcot, medic francez (n. 1825)
1899: Robert Wilhelm Bunsen, chimist german (n. 1811)
1920: Sir Joseph Norman Lockyer, astronom englez (n. 1836)
1931: Sabba Ștefănescu, geolog și paleontolog român (n. 1857)
1941: Francis Turville-Petre, arheolog român (n. 1901)
1956: Theodor Pallady, pictor român (n. 1871)
1957: Irving Langmuir, chimist american, laureat al Premiului Nobel (n. 1881)
1973: Selman Abraham Waksman, microbiolog ruso-american, laureat al Premiului Nobel (n. 1888)
1977: Elvis Presley, supranumit „regele rock-ului” (n. 1935)
1987: Emil Condurachi, istoric și arheolog român (n. 1912)
2005: Fratele Roger, fondatorul comunității Taizé (n. 1915)
2008: Elena Leuşteanu – Teodorescu, fostă gimnastă, binecunoscută pentru cucerirea a trei medalii – toate de bronz – la Jocurile Olimpice de la Melbourne (1956) şi Roma (1960); de asemenea, este prima sportivă care a adus gimnasticii româneşti o medalie de la Jocurile Olimpice, medalie obţinută la Melbourne (n. 1935, la Cernăuţi, astăzi în Ucraina).

Personalitatea zilei
Theodor Pallady (n. 11/24 aprilie 1871, Iași – d. 16 august 1956, București), pictor român.
Theodor Pallady era fiul lui Ioan sau Iancu Pallady, căsătorit cu Maria Cantacuzino, sora mai mare a diplomatului Neculai B. Cantacuzino. Theodor s-a născut în Iași și a copilărit atât la Perieni (Tutova), unde părinții săi aveau o moșie, cât și la Iași. A urmat liceul ,,Sf. Gheorghe“ din București și, la dorința părinților, s-a înscris la Școala de Poduri și Șosele, pe care a părăsit-o, mutându-se la Politehnica din Dresda.
Theodor Pallady a studiat mai întâi ingineria la Politehnica din Dresda (1887-1889), luând în același timp lecții de desen și pictură cu Erwin Oehme, care, recunoscându-i înzestrarea artistică, îl sfătuiește să plece la Paris. În capitala Franței lucrează în atelierul lui Jean Arman și se înscrie la Académie des Beaux-Arts. În 1892 intră în atelierul lui Gustave Moreau unde va avea colegi pe Henri Matisse, cu care leagă o strânsă prietenie, pe Georges Rouault și pe Albert Marquet. Mai târziu frecventează clasa lui Puvis de Chavannes, de la care preia mai ales finețea desenului și strălucirea culorilor, fără a-i urma principiile estetice academizante.
În 1904 se întoarce în țară și expune la Ateneul Român și la Saloanele Oficiale. Menține însă legătura cu Parisul, unde deschide mai multe expoziții personale, până în anul 1940. Expune la Bienala din Veneția în anii 1924, 1940 și 1942.
Cu o formație complexă, provenită din rigoarea școlii germane unită cu simbolismul promovat de Moreau, folosind experimentele din cadrul curentului Art Nouveau și ale prietenilor săi, care vor pune bazele fauvismului, Pallady își găsește curând drumul său propriu. Prietenia sa cu Matisse, legăturile cu spiritul artei franceze explică numeroasele raporturi cu ceea ce se va numi École de Paris. Totuși Pallady nu va adera la programul estetic promovat de aceste curente artistice. Aspirația către o arhitectură simplă, către o logică liniară a proporțiilor domină arta lui Pallady, care refuză grandilocvența, sentimentlitatea și pitorescul ieftin, făcând evidentă orientarea sa structurală spre compoziția clasică. Sensibilitatea sa controlată este dublată de o supremă asceză a spiritului, într-o unitate care îl distinge de lirismul post-impresionist.
Predilecția lui Pallady pentru natura moartă denotă dorința de a reda într-un tablou un fragment din realitatea universală, în toată poezia și armonia sa. Renunțarea la pictarea peisajelor naturale dă impresia unei căutări a semnificației concentrate în corola unei flori, într-un fruct sau în frunzele adăugate obiectelor cotidiene. Aportul picturii lui Cézanne nu este de loc neglijabilă pentru formația lui Pallady, însă cu siguranță reflexiile sale asupra picturii medievale române au jucat un rol tot atât de important.
Pentru peisajele sale parisiene, Pallady alegea mai ales locurile din vecinătatea Senei, atât pentru a sugera tremorul luminei pe suprafața apei, cât și pentru a reda planurile unui peisaj, unde zidăria caselor, frunzișul arborilor, mișcarea orizontală a fluviului formează o gamă de culori perfect unitară într-o imagine coerentă.
Theodor Pallady rămâne fără îndoială unul din cei mai prestigioși artiști moderni, păstrându-și întreagă ambiția de a fi un pictor „din toate timpurile”.
La împlinirea a 85 de ani, în 1956, a primit titlul de Maestru emerit al artei, organizându-se Expoziția retrospectivă „Theodor Pallady“. Curând după aceea, la 16 august 1956, a trecut în lumea celor drepți.
Casa Melik, aflată în București, pe strada Spătarului 22, sector 2, care a fost construită în 1750-1760 de către armeanul Hagi Kevork Nazaretoglu, găzduiește azi Muzeul Theodor Pallady, în care sunt expuse tablouri pictate pe pânză de Pallady precum și peste 800 desene cu peisaje, nuduri, portrete sau interioare, reprezentative pentru perioada pariziană a lui Pallady. Clădirea este astăzi cea mai veche casă din București și este inclusă pe lista momumentelor.
Rubrică realizată de Grigore Ciascai