ACUZAŢII GRAVE. Instanța condusă de partenera de nădejde a DNA Livia Stanciu refuză sistematic să expertizeze interceptările audio-video chiar și atunci când acuzații aduc dovezi că interceptările sunt trucate.

România a primit două condamnări la CEDO în 2015 pentru asemenea practici abuzive.

Citiți inventarul unor procese în care judecătorii refuză expertizarea chiar și în cazuri în care inițial au admis asemenea expertize (Hotărâri)

România are grave probleme cu respectarea Drepturilor Omului din cauza “culoarelor” create la vârful marilor instanțe și parchete sub regimul Băsescu – scăpate de sub control după plecarea acestuia – “culoare” care transformă procesele penale în adevărate mascarade judiciare în care se lucrează numai cu materialul parchetului, judecătorii respingând în bloc toate excepțiile și probatoriile apărării.

Acest refuz sistematic se datorează în special lipsei răspunderii reale a magistraților.

Pentru încălcarea flagrantă a procedurilor și dreptului la un proces echitabil, în pofida faptului că la CEDO, în ultimii ani, au crescut exponențial condamnările României pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Există însă și indicii temeinice că de acest fenomen nu este deloc străin SRI, cel care realizează în fapt înregistrările în România, spre care mulți magistrați și politicieni arată cu degetul, mai ales după declarațiile șefilor SRI care au arătat că dosarele din justiție sunt urmărite în “camp tactic” până la soluționarea definitivă. În special instructajul predat de SRI judecătorilor ÎCCJ (dovedit cu imagini postate prostește pe siteul ÎCCJ) este dovadă supremă a simbiozei dintre judecătorii de mandate și penal cu SRI.

Deja clasa politică a început să reacționeze prin luări de poziții ferme și este de așteptat că în viitorul apropiat să se ia măsuri dure pentru anihilarea acestor comportamente judiciare scăpate de sub control, manifestate de anumiți magistrați.

Lumeajustitiei.ro vă prezintă azi modul în care o serie de instanțe, în frunte cu Înalta Curte de Casație și Justiție, refuză sistematic, în pofida probelor de netăgăduit aduse de acuzați în timpul cercetării judecătorești, să dispună expertizarea înregistrărilor audio-video realizate de binomul DNA – SRI.

În pofida expertizelor extrajudiciare administrate de o serie de acuzați-care au arătat că interceptările DNA-SRI sunt trucate, neautentice și neoriginale-în diferite dosare, există judecători care nu dau doi bani pe aceste aspecte și, în loc să dispună realizarea de expertize oficiale pentru a afla adevărul, resping automat aceste cereri de parcă ar avea ordine primite de sus.

Alții, și mai grav, deși au dispus asemenea expertize, iar acestea au arătat că interceptările sunt trucate, au dat condamnări ignorând aceste rapoarte de expertiză.

Se mai poate numi act de justiție? Sau asemenea judecători răspund unor comandamente oculte care au ca scop condamnarea cu orice preț a celor trimiși în judecată de DNA?

CEDO A ÎNCEPUT SĂ CONDAMNE ROMÂNIA PENTRU NEEXPERTIZAREA INTERCEPTĂRILOR CONTESTATE – două cazuri în 2015

-Cauza “Nitulescu vs. Romania”-CEDO acuză Înaltă Curte că a dat condamnare abuziv pe înregistrări neexpertizate

În cauza “Gabriela Nițulescu contra Romaniei”, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat recent că a existat o încălcare a dreptului la un proces echitabil, garantat de Art. 6.1 din Convenție. CEDO a stabilit că reclamanta, achitată de primele două instanțe în procesul penal declanșat împotriva sa, a fost condamnată definitiv fără că instanță de recurs să administreze probe noi și să îi audieze atât pe ea, cât și pe denunțătoare și pe martori. Pe lângă încălcarea principiului nemijlocirii, judecătorii europeni au mai stabilit că Înaltă Curte de Casație și Justiție și-a motivat decizia de condamnare pe stenograme ale unor interceptări a căror autenticitate, deși a fost contestată de reclamantă, nu a putut fi stabilită de un expert, coroborate cu declarațiile scrise considerate contradictorii de către instanțele de fond și de apel, în solutile de achitare adoptate.

-Cauza “Botea contra Romaniei”-CEDO acuza instanțele interne că au refuzat expertizarea interceptărilor pe bază cărora au dat condamnare

Curtea a constatat că instanțele naționale și-au fundamentat decizia de condamnare a reclamantului pe interceptări cu o autenticitate îndoielnică, nu au răspuns argumentelor reclamantului conform cărora acesta nu cunoștea conținutul înregistrărilor întrucât nu i s-au prezentat transcrierile convorbirilor telefonice, nu au ascultat casetele audio în timpul ședinței, în prezența inculpaților, și nu au răspuns la repetatele plângeri ale reclamantului privind nelegalitatea înregistrărilor.

În hotărârea CEDO s-a arătat că: „Curtea consideră că înregistrările constituiau, dacă nu unică probă, cel puțin probă decisivă împotrivă reclamantului, fără de care asigurarea condamnării acestuia fie nu ar fi fost posibilă… În ciudă importanței înregistrărilor în aprecierea probelor, instanță de prim grad și-a schimbat poziția inițială privind necesitatea efectuării unui raport de expertiză tehnică pentru a stabili autenticitatea înregistrărilor. La sfârșitul procedurii, a considerat că raportul era inutil și și-a revizuit decizia de prezentare a acestei probe… instanțele interne nici nu au ascultat casetele audio la ședințe, în prezența inculpaților, și nici nu au răspuns la repetatele plângeri ale reclamantului privind nelegalitatea inregistrarilor”.

Continuarea AICI