BUCURAȚI-VĂ DE PAȘTI! Una dintre cele mai interesante și profunde cugetări despre moartea și învierea Mântuitorului o găsim în scrierile Sfântului Grigorie Teologul: „Ieri m-am răstignit cu Hristos, astăzi sunt slăvit împreună cu El, ieri am murit împreună cu El, astăzi înviem împreună cu El”.

Ca să învie împreună cu Hristos creștinii ar trebui să moară împreună cu el, dar și să ducă viața pe care a trăit-o el, ca și cum ar fi viața lor proprie. Dacă ar face aceste lucruri, care nu sunt simple deloc, cu siguranță că în ziua învierii vorbele Sfântului Grigorie s-ar materializa pe deplin.

Caiafa, marele preot și șeful Sinedriului, forul suprem de judecată la evrei, l-a condamnat pe Iisus, iar Pilat, care știa că este nevinovat, s-a spălat pe mâini și a lăsat mulțimea să decidă pe cine să trimită pe Golgota: pe Iisus, sau pe un criminal de rând. Pilat cunoștea psihologia grupului, era convins că oamenii adunați în curte de către evreii cu funcții vor acționa după cum li s-a spus, așa că nu avea de ce să se teamă pentru iertarea Mântuitorului.

Cei care l-au condamnat la moarte au vrut cu disperare să-l facă muritor ca și pe toți pământenii. Poate de aici ura fără de margini pe care i-au arătat-o în momentul judecății nedrepte, pe drumul spre Golgota sau atunci când l-au răstignit pe cruce alături de cei doi tâlhari. Răspunsul lui Dumnezeu a fost surprinzător. Prin învierea lui Hristos i-a făcut pe oameni nemuritori; în locul loviturilor aplicate cu sălbăticiei le-a împărtășit binecuvântări; la ocări și batjocuri le-a răspuns cu îmbrățișări; în schimbul morții le-a dat șansa nemuririi.

Condiția pusă accesului la nemurire este câștigarea războiului dur pe care fiecare dintre noi trebuie să-l ducem împotriva păcatului, și pe care este obligatoriu să îl și câștigăm, altfel n-am făcut nimic. Un sfânt din zilele noastre, părintele Iustin Popovici, este categoric atunci când ne vorbește despre lupta cu diavolul numit păcat: „Dacă trece o zi și nu-ți învingi măcar un singur păcat, recunoaște că ai devenit și mai muritor. Dacă însă, îți vei învinge un păcat sau două sau trei, ai devenit cu aceasta mai tânăr, o tinerețe care nu îmbătrânește, o tinerețe nemuritoare și veșnică! Să nu uităm niciodată: a crede în Hristos cel Înviat, înseamnă să duci necontenit o luptă împotriva păcatului, împotriva răului și împotriva morții“.

Dacă cea mai încărcată de durere și tristă zi din istoria omenirii a fost ziua în care oamenii l-au răstignit pe Iisus din Nazaret, cea mai fericită şi mai luminoasă a rămas peste veacuri ziua învierii sale, care așa cum spune o cântare specifică acestei perioade: „este ziua celei mai curate bucurii, ziua celei mai dulci mângâieri, ziua celei mai mari minuni, ziua celei mai adânci taine, ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea”.

Învierea lui Iisus este piatra de temelie a creștinismului. Învierea este evenimentul central al istoriei. O afirmă şi Sfântul Apostol Pavel, care spune că „dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră“ (1 Corinteni 15, 14). Cea mai mare sărbătoare de peste an, una a bucuriei și a speranței. Se cuvine să ne bucurăm deopotrivă: săraci sau bogați, bolnavi sau sănătoși, năpăstuiți sau prosperi, tineri sau bătrâni, pesimiști ori încrezători în viitor, puternici sau slabi. Adevărata bucurie nu costă nimic, dar nici nu o găsești de vânzare la tarabe. Nu o primești bonus pentru că ai achiziționat nu știu câte produse. Când plătești ceva ca să o ai, să știi că nu e cea adevărată. Există printre noi destui oameni care știu să găsească bucuria pretutindeni, ba o și lasă în urma lor atunci când pleacă definitiv din lumea asta.

„Dacă nu există înviere, atunci iubirea încetează odată cu moartea şi dragostea lui Dumnezeu nu poate trece dincolo de mormânt. Dacă nu există înviere, toţi cei adormiţi au pierit. Dacă nu ar exista înviere, atunci adevărul, virtutea şi bunătatea ar rămâne pe veci răstignite. Dar Hristos a înviat şi păcatele noastre sunt iertate. Hristos a înviat şi noi primim speranţă. Hristos a înviat şi dreptatea lui Dumnezeu a biruit”, spune ieromonahul Macarie de la Muntele Athos.

Învierea Domnului este un eveniment copleşitor pentru orice creștin, un mister care s-a petrecut acum două mii de ani, dar care continuă să fascineze ființele umane, o realitate care se perpetuează din generaţie în generaţie, de la un secol la altul. Întruparea şi Învierea Fiului lui Dumnezeu reprezintă începutul şi temeiul mântuirii noastre. Suntem neputincioşi să cuprindem în cuvinte minunea înfăptuită, fiindcă ea depăşeşte posibilităţile noastre de înţelegere. Exemplul cel mai elocvent al tainei acestei sărbători unice este numărul impresionant al creștinilor care participă în fiecare an la praznicul bucuriei, al împăcării şi luminii.

„Astăzi muntele Golgotei a intrat în istoria Bisericii și a lumii întregi. Astăzi Fiul lui Dumnezeu și-a încheiat călătoria pe pământ. Cel ce era pecetluit în mormânt de om, dintru acesta a ieșit cu slavă. Cel răstignit pe cruce de mâna omului a ieşit iarăşi să vindece rănile omului. Cel vândut de păcătoşi cu treizeci de arginți a fost cumpărat acum de Biserică cu preţ de sânge. Cel hulit de gurile oamenilor este acum slăvit de mulţimea îngerilor. Cărturarii îl vând, Biserica îl cumpără. Arhiereii îl răstignesc ca pe un ucigaș, iar Domnul îl învie ca un dătător de viață. Evreii cu pietre îl amenință, iar credincioşii cu binecuvântări îl întâmpină. Poporul ales se leapădă de El, iar străinii și neamurile îl primesc. Templul îl vinde cu arginți, Biserica îl cumpără în dar. Cei ce au vorbit cu Dumnezeu pe Muntele Sinai se leapădă de El pe muntele Golgotei… Cât sunt de mari precuvântările învierii lui Hristos!” (Părintele Iachint al Putnei)

Bucurați-vă în aceste minunate zile de sărbătoare, pentru că bucuria este un semn al prezenței lui Dumnezeu în noi înșine.

Hristos a înviat!

Sărbători fericite și liniștite!

Grigore Ciascai