Francezii au ieşit la vot ca să-şi desemneze Preşedintele pentru următorii cinci ani. N-au reuşit decât parţial şi asta deoarece, deşi participarea la vot s-a dovedit impresionantă, circa 80%, niciunul din candidaţi n-a izbutit scorul necesar pentru a ajunge locatar şi „salariat” la Palatul Elysee. Mai este nevoie şi de un al doilea tur de scrutin, programat în 6 mai. Până atunci, avem de observat la toate câte s-au întâmplat.
Pentru a fi trecut pe lista de candidaţi, orice pretendent are nevoie de o susţinere din partea primarilor, şi ei aleşi în post. Mai exact se cer strânse 500 de semnături, la vedere, din partea acestora. Cu precizarea că un primar nu poate susţine decât un singur candidat, girându-i competenţa şi expunându-se pe măsură: îţi legi numele de succesele dar şi de nereuşitele lui… De aici şi precauţia care prezidează campania semnăturilor. Dovadă că din mulţii pretendenţi, doar zece s-au dovedit în stare să adune numărul de semnături trebuincioase. Nici domnişoarei Marine Le Pen nu i-a fost prea uşor, rezolvând această proplemă în ultima clipă. Era gata să piardă trenul. Şi ce tren!
Cum spune regula, primul tur a reţinut doar doi: preşedintele în exerciţiu, Nikolas Sarkozy şi reprezentantul Socialiştilor, Francois Hollande. Dar nu în această ordine ci invers, preşedintele Sarkozi fiind depăşit în această fază de adversarul său politic. Să spunem din capul locului că sondajele de opinie comise în perioada preelectorală şi pe parcursul campaniei au fost solidare în a prevesti această ordine. Au diferit de la caz la caz diferenţa dintre cei doi protagonişti la vârf, nimeni însă nu s-a aventurat să acrediteze scoruri de departajare prea mari. Ceilalţi competitori, rămaşi în cursă dar eliminaţi de primul tur de scrutin au receptat procente diferenţiate, cel mai bine situându-se, în ordine, Marine Le Pen, fiica lui Jean Marie Le Pen, fondatorul partidului de extremă dreapta lăsat în custodia ei-17,9%. Jean-Luc Melenchon, dinspre stânga comunistă -11,11%. Centristul Francois Bayrou, un veteran al participării la scrutinul prezidenţial, a cules nouă şi ceva la sută. Rămâne, cum se zice, cu avantajul de a mai fi câştigat ceva experienţă…
Comentariile de presă nu lasă niciun dubiu: alegerile prezidenţiale din acest an din Franţa sunt marcate, evident, de votul negativ. Nu este atât o opţiune pentru o persoană sau alta cât intervine dorinţa de a nu câştiga cel de la Putere. Mandatul lui Sarkozy a provocat severe critici, venind din prestaţii şi comportamentul său ca şef al statului francez. Evident, nu spun asta prietenii săi din curentul de Centru-dreapta pe care îl reprezintă. O spun însă categorii întregi ale populaţiei, nemulţumite şi nedumerite de toate câte i se impută Omului de la Elysee.
Ce putem crede că s-ar întâmpla în continuare? Evident, fiecare din cei doi candidaţi va face tot ce este cu putinţă să atragă electoratul decis in primul tur pentru persoanele ieşite din cursă. Dar o atenţie specială va fi acordată, prin tradiţie, nehotărâţilor din primul tur. La scorul foarte strâns afişat pe tabela de marcaj, orice procent în plus sau în minus contează. Pentru că, lesne de înţeles, cu greu s-ar putea conta pe aducerea de voturi din tabăra adversarului. Va depinde, bineînţeles, de asezarea în teren în ziua votului a celor două tabere, cine stă acasă, cine iese la urnă, suma algebrică urmând a face diferenţa.
Mă întreba un prieten: crezi că nu îi este la îndemână lui Sarkozi posibilitatea de a anihila o aşa mică diferenţă? Şi da şi nu! Deoarece depinde de mai mulţi parametri rezultatul ce se pregătesc a-l trece în istorie francezii chemaţi la vot, din nou, pe 6 mai. Asta şi apropo de siguranţa afişată la aflarea rezultatelor şi de Hollande şi de Sarkozy. Nu trebuie absolutizat niciun criteriu aşa cum nu trebuie ignoraţi alţi parametri, inofensivi la prima vedere. Starea vremii, de pildă. Ori dispoziţia de ultim moment a liderilor, dispuşi să-şi orienteze partizanii proprii în opţiunea votării.
Am fost atent la reacţiile oficiale de la noi privind perspectiva relaţiilor dintre România şi Franţa, în raport de rezultatul ce va fi decis pe 6 mai. Părerile rămân optimiste în ambele variante. Remarc, oricum, că nimeni nu a căutat să facă pronosticuri ori aprecieri privind şansele celor doi concurenţi. Se consideră că este treaba electoratului şi nu a noastră de a descifra ce e rău şi ce e bine. Ne deosebim aici de o serie de reprezentanţi diplomatici acreditaţi la Bucureşti, care una-două, nu prididesc să ne dea sfaturi chiar şi in chestiuni în care nu-i întreabă nimeni…
Nicolae Bud, deputat, colegiul Codru-Chioar