Săptămâna trecută am participat la dezbaterea publică organizată de Primăria Baia Mare în legătură cu stema municipiului. Am vrut să văd cum gândesc acest subiect câțiva dintre oamenii de cultură și artă ai urbei, să aud păreri avizate, documentate. Aveam nevoie de asta, după ce am citit și ascultat tot felul de chestiuni paralele cu tema, venite de la câțiva ziariști deveniți peste noapte ”doctori” în heraldică, chiar dacă termenul le-a intrat în vocabular doar de când s-a iscat povestea cu stema băimăreană.
Un rândaș de la o televiziune locală s-a scremut de mai multe ori să convingă privitorii că o stemă funcțională ar fi inutilă, din moment ce avem una pe care o putem admira, dar nu folosește la nimic. Rar am văzut o asemenea sărăcie de argumente, dar nu-i de mirare atâta vreme cât bagajul de cuvinte la purtător nu trece de 200, iar cunoștințele despre subiect sunt la nivelul unui elev mediocru din gimnaziu. Un sărman salahor fără har și glagorie, căruia i-a căzut o ladă de scule în cap și a rămas ușor tâmpit.
Mă așteptam să-l văd la dezbatere, să vină să învețe câte ceva de la oamenii aceia, dacă tot a mestecat clănțăul subiectul atâtea zile. Loaza ce terorizează privitorii seară de seară, care are răspunsurile înainte ca întrebările să se nască, n-a venit. Individul ce afișează o sărăcie înfiorătoare de expresie a viului, în orice viață normală, trebuia să fie spălător de câini, atât și nimic mai mult. Dar cum vremurile sunt anormale, a ajuns realizator de emisiuni TV.
M-am dus la dezbatere, dar n-am avut de gând să scriu despre ce s-a petrecut acolo. Și nici n-aș fi scris dacă nu vedeam un articol, singurul de altfel apărut în presă, în care realitatea este pur și simplu deformată iar miniciunile sunt cu nemiluita. Juna jurnalistă (din același trust cu loaza de care am pomenit) a spus că ”oamenii de cultură au dat de pământ cu stema”, că ”neprofesionalismul celor de la firmă a fost taxat de specialiștii”, că ”habar nu au de desen, de istorie, de simboluri” și multe alte măgării. Inițial m-am gândit că juna o fi participat la altă dezbatere, altfel nu era posibil să debiteze atâtea dobitocănii. Din câte mi-am dat seama, figura asta sfârtecată și incomodă, căruia nu-i vine niciun sfert de gând propriu, n-ar fi bună nici de vânzătoare în mercerie. Jurnalistă de două parale și jumătate, servitoare pe la colțurile unor site-uri translucide, rebut căzut de pe banda de montaj al sistemului de tranziție.
În realitate, cei care au dezbătut subiectul au fost unanim de acord asupra oportunității de-a avea o stemă funcțională, care să poată fi reprodusă la mărimea unui bloc sau la o dimensiune liliputană pe documente, materiale promoționale, fără să-și piardă din lizibilitate. N-au avut nimic de obiectat în legătură cu simbolistica prezentată în stemă, chiar dacă unii au solicitat introducerea unor elemente noi legate de cultură, economie, relief. Au fost obiecții legate de culorile folosite în unele zone ale scutului, de anatomia și îmbrăcămintea minerului, de ora afișată pe ceasul din turn, de faptul că elementele ar trebui desenate cu mâna. Recomandări, păreri, sugestii așa cum este normal la o asemenea dezbatere. Acesta a fost și scopul întâlnirii.
Vor urma alte dezbateri și discuții, până ce forma finală a stemei (realizată gratuit!) va fi acceptată de majoritatea factorilor implicați. Și atunci de ce a propagat spălătorul de câini și hingherii lui, isteria asta? Doar din snobism prostesc și condiția unui mormoloc de baltă ce visează să devină cândva rechin? Eu nu cred. Mai degrabă cred că jegul moral s-a așezat pe el într-un strat gros de două degete și marele scons blond acționează la comandă, pe teme date. Evidient, nu gratis.
Grigore Ciascai
