În afara Parchetului, extrem de activ în aceste zile, mare lucru nu se întâmplă în campania electorală. Nici măcar USL-ul nu se zbate să plătească toate umilinţele îndurate în timpul guvernărilor Boc şi Ungureanu. Ştiu câţiva oameni disperaţi din provincie care strigă după ajutor de la centru. Dau tot felul de semnale spre conducerea de la Bucureşti a USL şi nimeni nu le răspunde.
Putem câştiga, putem să-i scoatem din scenă, putem câştiga colegiul asta mic din Ardeal, putem să luăm totul! Şi nu primesc nici un răspuns. Au nevoie de câteva prezenţe la un miting, de material de sprijin şi de două-trei confirmări. Aceeaşi nepăsare şi acelaşi dispreţ. Şi oamenii luptă singuri ca soldatul sovietic uitat de câteva decenii pe front şi căruia nimeni nu i-a dat ”La loc comanda!”
Culmea este că, în ciuda acestui calm exagerat din rândurile USL, Uniunea creşte în sondaje. Parcă ar fi în faţa unei victori de la sine. Iar PDL-ul acesta care a izbutit să isterizeze toată ţara, acum, mascat în ARD, scade ca Dunărea la mal. N-are vlagă, n-are purtători de imagine, n-are idei. Se poartă ca un partid abandonat şi condamnat. Ieşirile lui Traian Băsescu, chiar dacă nu sunt decât atacuri violente la adresa USL, reprezintă doar un mod de a se salva pe sine.
Cu Vasile Blaga, Elena Udrea, Roberta Anastase, Cezar Preda şi Sulfina Barbu n-are cum să atragă lumea de partea lor. Şi nici nu au cum să şteargă urmele lăsate de geniul finanţelor din Videle. Cine este acesta? Nimeni altul decât Adriean Videanu, artistul afacerilor din industrie şi economie.
În provincie bate vântul crizei. Nu vezi nici panouri, nici afişe. Compensează Bucureştii, transformaţi într-un papagal electoral. Prin faţă pe la Cişmigiu o poţi vedea pe Alina Gorghiu agăţată pe stâlpi. Prin Drumul Taberei e plin de anonimi. Comedia se înteţeşte abia din sectorul 1. Poama de Chiliman face pe tătucul candidaţilor. Atârnă pe toţi stâlpii şi pe toate panourile, ba dând mâna cu Călin Popescu Tăriceanu, ba cu mâna pe piept, alături de Diana Tuşa, de parcă ar jura că doamna este chiar salvatoarea României pierdute, iar marele ciubucar şi jăpcar de la sectorul 1 este cel care a descoperit-o. Iar el jură cu mâna pe inimă că doamna deţine secretul universal al salvării.
Şi mai hazos este în sectorul 2, unde, pe panouri, generalul Oprea umblă de mână cu generalul Onţanu. Unul garantează pentru celălalt, se potenţează reciproc şi amândoi se învârt ameţitor, schimbând coaliţiile şi alianţele aşa cum curvele schimbă lenjeria de serviciu.
În atmosfera asta apăsătoare, miercuri, pe Bulevardul Ion Mihalache, o maşină a poliţiei făcea zgomot şi valuri.
– Rămâneţi pe trotuar! Trage pe dreapta, trage pe dreapta!
Cin’ să fie, cin’ să fie? Un convoi cu 7-8 maşini negre mătura bulevardul pe ambele sensuri. Şi într-un Mercedes Clasa S, tolănit pe bancheta din spate, Traian Băsescu îşi purta chelia gânditoare spre Aeroportul Otopeni. Pleca la Bruxelles ca să îşi arate potenţa. De ce pe Bulevardul Ion Mihalache? Numai Dumnezeu ştie toate spaimele personajului şi toate trucurile de salvare puse la cale de marele său serviciu numit SPP.
Cu un picior pe trecerea de pietoni, cu urechea plecată spre doi bucureşteni am auzit următorul schimb de replici:
– Să dea dracii, ăsta numai Băsescu poate fi!
Şi celălalt pe un ton oarecum mârâit:
– Să dea dracii-n el de Băsescu, mă!
Cornel Nistorescu
