PREȘEDINTELE PĂPUȘAR Imaginea cu câteva dintre „pistoanele“ mișcării #Rezist înșirate la zidul Cotrocenilor, cu câte o foicică în mână, pe care scria „De ce?“, mi s-a apărut cea mai spectaculoasă secvență din numirea Vioricăi Dăncilă.
Zece-cincisprezece oameni protestau convinși că au fost trădați de cel care i-a folosit la blocarea PSD-ului la Ordonanța 13 și la Legile Justiției. Furia celor care se simt abandonați de președinte nu s-a exprimat încă. Unii dintre ei încearcă să deturneze toată demonstrația planificată pentru 20 ianuarie. Vor să îl admonesteze pe președinte că a căzut la pace cu Liviu Dragnea. Ba, trompeta SRI pe net i-a reproșat lui Iohannis că n-a jucat, că n-a refuzat-o pe Dăncilă, aceasta dînd de-a lungul vremii destule probe de mediocritate și de proastă gramatică. Și de inexistența apetitului managerial.
De ce n-a făcut Iohannis pe jucătorul? Adică de ce n-a fost un fel de băsist. Să pună o talpă, să amenințe cu ceva din mapă sau din dosar, să invoce cine știe ce nefăcută și negândită, ca să poată să blocheze instalarea unei mașinării de Teleorman.
A fost pentru prima dată cînd Liviu Dragnea a ieșit la rampă și i-a mulțumit mieros președintelui Iohannis, într-un mod cum nu a mai făcut-o niciodată. Asta i-a și determinat pe mulți să bănuiască o trădare. Adică între cei doi a avut loc o înțelegere. Ce fel de înțelegere? Cei care suspectează asta zic că Dragnea ar fi promis un candidat blegoman pentru campania prezidențială din 2019, iar în schimbul acestui serviciu, președintele să o valideze pe pupila lui Dragnea. Așa am ajunge la numirea unui alt om al PSD în fruntea Guvernului, Viorica Dăncilă ajutîndu-l pe Dragnea să controleze două posturi importante. Și Guvernul, și Camera Deputaților.
Nu știu dacă există martori sau dovezi ale unei înțelegeri între Dragnea și Iohannis. Personal, eu nu cred că o asemenea înțelegere a avut loc. De ce? Pentru că Iohannis nu este omul care să se dea pe mîna unui dușman de moarte, indiferent cît de fragilizat ar fi acesta. Nu s-a dat niciodată pe mîna unor liberali, necum a unor pesediști. Și mai ales a unuia care lunecă și l-ar putea descalifica.
Și totuși, de ce n-a încercat Klaus Iohannis să obțină mai mult de la PSD? Adică o altă nominalizare, un alt om, mai greu, mai cu experiență, mai potrivit pentru încercările prin care trece țara?
Explicația ar putea fi nespus de simplă. Klaus Iohannis este destul de comod. Și îi convine de minune ca PSD-ul să desemneze un mediocru. Fiecare zi de guvernare sub umbrela lui Dragnea și sub pălăria doamnei Dăncilă este o zi care îl ajută să ajungă mai aproape de obținerea celui de-al doilea mandat la Cotroceni. De ce să lupte?Cîștigă mai mult dacă își încrucișează brațele și zîmbește la camere ca un macho de la Hollywood.
Klaus Iohannis este omul interesului. N-are poezie, n-are sentimente copleștitoare. A fost interesat de demolarea lui Victor Ponta? A făcut-o! A fost interesat de preluarea aparatului lui Traian Băsescu? L-a preluat cu practici cu tot. A avut nevoie de o lege care să-i scutească de taxe pe cei care au construit cu nemiluita pe persoană fizică? Exact ca și Dragnea. Raluca Turcan, păpușa PNL-ului, cea care a inițiat (alături de alți trei deputați) modificarea salvatoare a legii, în ciuda apelurilor sale chițăite la un vot împotriva PSD, s-a conformat și ea unei nevoi de a trage statului român o țeapă de milioane și milioane de euro.
Dacă Iohannis n-ar fi avut un prieten printre aceștia, n-ar fi promulgat-o și ar fi returnat-o. Apoi ar fi ieșit la drumul mare și ar fi urlat ca lupul din pădurile Păltinișului. Că PSD-ul fură bugetul, că Negoiță a ridicat mii de apartamente pe persoană fizică și scapă de obligații etc.
Cornel Nistorescu
