MAI MARE RUȘINEA Nu am nici o legătură cu războiul Binomului cu o parte a lumii politice. Nu sunt nici partizanul stopării anticorupției. Dimpotrivă! Nu am nici o idee care să ajute PSD-ul să iasă din încurcătura în care a intrat singur și la care fost ajutat. Și nici cum ar putea PNL-ul să pună mîna pe ciolan.
Una dintre îndoielile mele se referă la modul în care Mihai Tudose a devenit premierul României. Dacă ar fi fost vorba despre o comedie, treacă-meargă, ne-am fi distrat cu toții. Dar ne aflăm în fața unui personaj submediocru, cu o logică împiedicată, cu un fond de cuvinte nespus de sărac, fără studii serioase, fără operă, fără performanțe în CV.
Dacă Mihai Tudose ar fi fost un politician ales de popor, ar fi trebuit să înghițim în sec. L-ar fi ales românii și gata. Mihai Tudose a devenit premier fără să fi fost votat vreodată de electorat. Aproape nimeni nu știe cum a apărut el pe lista de miniștri și, mai apoi, pe cea de propuneri pentru prim-ministru. Și mai complicată este explicația numirii sale ca premier. Mihai Tudose a fost trecut pe listă de Liviu Dragnea (fără știința și acordul CEx al PSD) și s-a bucurat de sprijinul președintelui Iohannis. Atît Iohannis, cît și Liviu Dragnea pot greși. Ca persoane, criteriile și cunoștințele lor sunt limitate.
Chiar dacă desemnarea lui Mihai Tudose ar fi fost făcută fără nici o contribuție a unei alte instituții, cei doi ar fi purtat întreaga repsonsabilitate. S-au pus de acord să-l desemneze ca premier. Amîndoi au susținut același personaj cu anvergură de biet brigadier agricol, de șef de depozit de lemne sau de, să zicem, agent comisionar. Incoerența politică și managerială a personajului este la genunchiul broaștei.
Discursul său este fără cap și fără coadă. Proiectele sale nu există sau arată extrem de neclar. Explicațiile sale sunt de ușa tavernei sau de sala de așteptare de la clasa a II-a. Niciodată România n-a avut o asemenea rușine de premier!
Șocul cel mare vine mai ales de la faptul că acest personaj mediocru a activat ca lector la Academia SRI și mai apoi conferențiar și, prins-neprins, dovedit-nedovedit, a mai învîrtit și un doctorat plagiat, deși nu prezintă nivel nici de o licență onorabilă. Nu știm dacă a renunțat sau a fost decăzut, dacă titlul său de doctor în științe a fost retras sau profesorul conducător a fost sancționat. Știm doar că un profesor aflat în dificultate i-a vîndut o lucrare redactată, pe care impostorul nostru a prezentat-o ca teză originală.
De aici începe de fapt marea răspundere a SRI. Dacă SRI-ul ar fi reacționat prompt la falsul doctorat al lui Tudose, am fi privit instituția cu respect și încredere. A tăcut mîlc. Cînd Tudose a fost propus ministru, SRI-ul a tăcut ca în păpușoi. O fi avînd interese cu firmele și un împiedicat, trecut și pe la catedrele Academiei Naționale de Informații, ar fi putut să ajute la creșterea profitului. Probabil că de aceea SRI-ul nostru patriotic și-a ținut gura.
Dar cînd s-a aflat că Mihai Tudose este propunerea de premier, ce a făcut instituția care ne apără de teroriști proști sau deștepți, de plăvani care să își bage nasul în informații secrete ale României? Dacă SRI-ul dă aviz pentru fiecare judecător sau procuror, pentru fiecare ministru, cum a dat aviz unei catastrofe incapabile să ducă o propoziție la bun sfîrșit? Este SRI-ul o instituție dominată de încuiați? Nu cred! Și atunci, cum a tăcut la calibrul de tractorist al personajului propus pentru premier? Și cum de nu l-a avertizat măcar pe președintele Iohannis?
Era de datoria instituției – în care a funcționat ca lector și conferențiar (vezi fotocopia documentelor care atestă gradele sale didactice) și unde a plagiat un doctorat – să nu-i elibereze o recomandare. După prestația de la Academia Națională de Informații, Mihai Tudose ar fi trebuit să plece cu un certificat de incompetent periculos, iar SRI-ul să-l atenționeze pe președinte de caracterul său și asupra doctoratului măsluit.
Faptul că Mihai Tudose a putut deveni premier după o prestație nesancționată la Academia Națională de Informații și după frumoase colaborări cu SRI, după recomandări de la Maior și Coldea (luminățiile instituției), ne paralizează în fața unei mari îndoieli.
Cum se eliberează avizele și recomandările SRI? Cum sunt depistați teroriștii și periculoșii, dacă un incompetent în văzul tuturor nu a putut fi depistat de prima instituție de informații a țării? Sau SRI operează selecții după toanele și interesele sale, după contribuția unora la bugetul SRI?
Cornel Nistorescu
