Pentru unii, titlul de mai sus poate să pară imbecil. Sunt sigur, însă, că cei care  vorbesc corect limba română vor înțelege ironia. Pentru a desemna (cel mai des) un exercițiu de gimnastică care presupune flexarea genunchilor, termenul este incorect.

Din păcate, aproape nicăieri nu se poate auzi sau citi forma corectă, indiferent dacă  termenul este folosit de sportivi, de practicanții exercițiilor la sala de forță sau de profesori de sport ori antrenori.

Cuvântul genoflexiune nu există în limba română. Corect este genuflexiune. O genuflexiune, două genuflexiuni. Genu – (genunchi) – flexiune (îndoire). Simplu, nu? Îndoirea genunchilor, flexiunea genunchilor.

Conform dicționarelor, cuvântul corect este genuflexiune. Deci cu litera “u”, nu cu “o”.

Pentru a alege mereu termenul corect e suficient doar să ne gândim că spunem și scriem genunchi, și nu genonchi. Deci, la fel, vom spune și vom scrie genuflexiune si nu genoflexiune.

Exemple corecte:

Am făcut nouă genuflexiuni.
Efortul genuflexiunii m-a făcut să transpir.
Efortul genuflexiunilor m-a făcut să transpir.
Genuflexiunile m-au făcut să transpir