Ortodox – Sfinții 20.000 de Mucenici din Nicomidia; Sf. Sfințit Mc. Gligherie preotul
Greco-catolic – Sf. 20.000 m. arși de vii în Nicomidia
Romano-catolic – SS. Prunci nevionavați, m.
Sfinții Mucenicii au suferit martiriul în timpul împăratului Dioclețian (284-305), în ziua de Crăciun a anului 304, în cetatea Nicomidia.
După ce împăratul Maximian (304-311) i-a biruit pe etiopieni, a vrut să aducă jertfe de biruinţă idolilor. De aceea, a trimis pretutindeni scrisori, ca toţi să vină în Nicomidia, să se închine zeilor acolo.
Pentru creștini în ziua aceea era praznic mare, în Nicomidia mulți fiind adunați la biserică pentru Sfânta Liturghie, ignorând astfel porunca imperială. Biserica a fost înconjurată de soldați și incendiată.
Printre cei aduşi cu forţa de soldaţi în Nicomidia se aflau şi numeroşi creştini, care aflând că în biserica cetăţii Sfântul Antim, Episcopul Nicomidiei, săvârşea Sfânta Liturghie, cu prilejul Naşterii Domnului, au mers în număr mare la biserică să se roage. Maximian, aflând aceasta, a poruncit ca în jurul bisericii să fie puse lemne uscate şi să-i ardă pe creştini.
Atunci, Sfântul Antim s-a grăbit să-i boteze pe catehumeni şi i-a împărtăşit pe toţi credincioşii cu dumnezeieştile şi preacuratele Taine. Şi aşa, aprinzându-se lemnele, toţi creştinii dinăuntru au ars ca nişte făclii vii. Iar pe uliţele cetăţii, ostașii tăiau cu săbiile pe cei care mărturiseau credinţa în Hristos. Şi au pierit atunci 20.000 de Mucenici. Prin harul lui Dumnezeu, Sfântul Antim a scăpat nevătămat, ca să fie de folos şi altora.
