Ortodox – Sf. Mc. Tirs, Calinic, Filimon și Apolonie
Greco-catolic – Sf. m. Tirs, Leuchie, Calinic, Filimon, Apolloniu și Arian; Sf. Ioan al Crucii
Romano-catolic – Sf. Ioan al Crucii, pr. înv.
Sfinții Mucenici Tirs, Calinic, Filimon și Apolonie erau originari din Bitinia și au trăit pe vremea împăratului roman Deciu (249-251).
Sfântul Tirs a mărturisit credința în Hristos în fața guvernatorului Nicomidiei, deșii nu era încă botezat, fiind doar catehumen, unul dintre cei care erau pregătiți în vederea botezului.
A venit astfel înaintea demnitarului, care era un înverșunat prigonitor al creștinilor, și l-a întrebat dacă i se poate adresa liber sau numai trebuie să se supună poruncilor sale, fără a scoate vreo vorbă.
Guvernatorul i-a răspuns liniștit că are voie să vorbească, cu atât mai mult dacă o face spre folosul obștii. Sfântul Tirs i-a spus atunci că a fost văzut aducând multora necazuri, durere și pagubă de mântuire, atrăgându-i într-un mod ticălos spre rătăcirea păgână. Cu îndrăzneală vorbind, Sfântul Tirs l-a întrebat pentru care motiv, lăsând pe Ziditorul cerului și al pământului și a tot neamul omenesc, luptă pentru închinarea la idoli, toată purtarea lui de grijă fiind ca să-i oblige pe oameni să se închine acestora.
În urma celor spuse, Sfântul Tirs a fost acuzat că este bolnav de creștinătate și a fost chemat să se supună poruncii împărătești și să jertfească zeilor, iar de nu, la cuvintele sale cele nepotrivite, va afla răspuns prin chinurile care îl așteaptă.
A fost închis și supus la torturi, Sfântul Tirs scăpând nevătămat la adus la credința creștină pe un slujitor al unui templu roman, cu numele Calinic, om înțelept și de neam, care era cinstit ca un zeu. În cele din urmă au fost uciși amândoi, Sfântul Calinic fiind decapitat, iar Sfântul Tirs tăiat cu un fierăstrău.
Astăzi pomenim și pe Sfinţii Mucenici Filimon, Apolonie, Arian şi cei împreună cu dânşii, care au trăit în timpul împăratului Diocleţian (284-305) şi a lui Arian, dregătorul Tebaidei Egiptului. Apolonie era citeţ şi a fost prins împreună cu alţi 37 de creştini. El l-a plătit pe un comediant, Filimon, să aducă jertfe în locul lui, însă fapta a fost vădită.
Dar Filimon a crezut în Hristos. Dregătorul a poruncit, atunci, să li se taie capetele sfinţilor, dar mai apoi, în urma unei minuni, a devenit creştin. Astfel, Arian a fost aruncat în mare, cu alţi patru creştini, dându-şi sufletele în mâna lui Dumnezeu.
