De un an și jumătate ne-a lovit moda scrisorilor deschise. Există scrisori deschise pentru orice și oricine. De la scrisoare deschisă către președintele Asociației crescătorilor de bovine și până la scrisori deschise către Jesus. Și asta pentru că poșta electronică funcționează atât pe Pământ, cât și în eter.

Există chiar și scrisori deschise către scrisori deschise. Sau scrisori deschise către cei care scriu scrisori deschise și care au o problemă cu scrisorile deschise. Pe cât de mult se laudă toată lumea că viața e minunată, clipa prețioasă și secundele unice, pe atât de monotonă pare să fie. Altfel nu-mi explic. Periodic cineva simte în aer o chemare și își reglează Chakra cu câte o scrisoare deschisă. Preferabil dură la început și emoționantă la final. Sau invers. Ură și lacrimă vs. lacrimă și ură. E ca si cum urasti micii de la tarabă dar atunci cand iti iei, pui portie tripla si dai drumul la robinetul de mustar. Dar, vorba lui Labiș – mănânc și plâng, mănânc.

Toată lumea are idei. Toată lumea are păreri. Ce noroc pe noi! Libertatea de a gândi și de a te exprima fără cenzură, frică sau repercusiuni. Dar fie-mi iertată aroganța, unele mesaje, cauze sau păreri parcă vin dintr-un vortex. 80% din scrisorile pe care le-am citit au fost scrise, probabil, de oameni care trăiesc într-o bulă de paradis și nu ies de acolo decât când merg la WC sau la job și abia atunci își dau seama ce cruda e lumea, ce nasol e sistemul. Unii chiar au impresia că trăiesc într-un loc unde oamenii sunt buni și frumosi iar pentru asta Atotputernicul ar trebui să dea o petrecere săptămânală în care să facem Dansul Pinguinului și pipi în cerc. Alții spun: “e un prim pas spre conștientizare”. Ei bine, credeți-mă, poporul ăsta e foarte conștient de cât e de amărât. Are mai multă durere în suflet decât a dus dinastia regilor englezi. Băi, ăștia care scrieți scrisori deschise, pe o scară de la 1 la 10, cam cât de amărâți vreți să ajungem ? Pentru că voi scrieți, noi citim și împreună ne “amărâm”.

Nu mai e cool optimismul ? Pe unde a dispărut ? Vă spun eu: printre rândurile scrisorilor deschise.

Off topic: Îmi spunea cineva că într-o discuție cu un oarecine, a venit vorba despre pinguini, nu știu de ce și în ce context. Și când a zis că pinguinii sunt păsări, interlocutorul a bufnit într-o criză de râs… A crezut că e pește. 10 lei și vă vând următoarea idee: Scrisoare deschisă către cei care cred că pinguinii sunt pești…

P.S. După o zi din aia în care îți vine să te închizi într-un cavou și să ronțăi snacks-uri departe de ochii lumii, număr secundele de urcat treptele din casa scării. Bag cheia în ușă, deschid ușa, îmi arunc cheile și văd pe masă o scrisoare deschisă. La propriu. Și mă gândesc la ironia sorții. Până și în casa mea dau de o scrisoare deschisă. Care, culmea, îmi era adresată. Era gazul. 335 de lei. E clar: a venit iarna.

Andrei Dinu