Ortodox – Sf. Cuv. Patapie; Sf. Ap. Cezar, Tihic și Onisifor;
Sf. Ier. Sofronie, episcopul Ciprului

Greco-catolic – Cuv. Patapie

Romano-catolic – Neprihănita Zămislire. Sf. Narcisa, fc.

Sfântul Cuvios Patapie s-a născut în cetatea Teba de pe malul Nilului, în Egipt, în secolul al VII-lea, din părinți evlavioși. Din tinerețe a ales o viață pustnicească, retrăgându-se în ținuturile deșertice ale Egiptului.
Datorită înțelepciunii și virtuților sale era asaltat de mulțimi, din acest motiv a părăsit pustia și a mers la Constantinopol, unde a trăit într-o colibă aproape de biserica Vlahernei, neștiut de nimeni.

Sfântul Cuvios Patapie era înzestrat cu haruri extraordinare, tămăduind prin rugăciune pe cei aflați în suferințe. S-a săvârșit în pace, încredințând Domnului duhul său.

Cuviosul Patapie era de loc din Teba Egiptului şi alegând viaţa călugărească a urmat lui Hristos, nevoindu-se mulţi ani în pustiu. Apoi, a venit la Constantinopol, unde a făcut multe minuni: le-a redat orbilor vederea, i-a tămăduit pe hidropici, ungându-i cu untdelemn sfinţit, a izgonit demonii şi a vindecat bolile cele greu de vindecat. Apoi şi-a dat sufletul lui Dumnezeu, în pace.

În vremea stăpânirii turceşti, sfintele lui moaşte au fost ascunse de monahi într-o peşteră din munţii Gherania, în apropierea satului Lutraki, de lângă Corint, unde au rămas uitate vreme de aproape patru veacuri, fiind descoperite în chip minunat în anul 1904. De aceea, acolo s-a întemeiat o mănăstire, unde credincioşii vin spre a cinsti moaştele întregi şi bine-înmiresmate ale Cuviosului Patapie, făcătorul de minuni.