Şi apropiindu-se de poalele Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se, a început să laude pe Dumnezeu, cu glas tare, pentru toate minunile pe care le văzuse, Zicând: Binecuvântat este Împăratul care vine întru numele Domnului! Pace în cer şi slavă întru cei de sus. Dar unii farisei din mulţime au zis către El: Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii. Şi El, răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga. Şi când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând: Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi. Căci vor veni zile peste tine, când duşmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părţile. Şi te vor face una cu pământul, şi pe fiii tăi care sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale. (Luca 19, 37-44)
Pe drumul spre Ierusalim se putea auzi, acum două mii de ani, următoarea mărturisire: „Binecuvântat este Împăratul Cel Ce vine întru numele Domnului!” Cu acest mesaj înălţător a fost întâmpinat Domnul Iisus Hristos la porţile Ierusalimului.
Astăzi ne regăsim şi noi în situaţia celor de atunci, deoarece în curând vom fi martori la minunata Naştere a Pruncului Iisus. În staulul din apropierea Betleemului Se va naşte Fiul lui Dumnezeu. El S-a născut într-o peşteră şi tot într-o peşteră va fi înmormântat.
Mântuitorul S-a născut în urma unei călătorii lungi din Nazaret în Betleem, pentru a ne arăta că şi noi suntem călători pe acest pământ. La Naşterea Domnului îngerii cântau: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bună voire”.
La Naştere, Mântuitorul a primit din partea magilor daruri de aur, smirnă şi tămâie. Acum e rândul nostru să-I aducem daruri. Să-I oferim aurul credinţei, smerenia vieţii noastre şi bine-mirositoarea tămâie a faptelor bune. (Pr. Dumitru Păduraru)
