Şi pe când mergeau ei pe cale, zis-a unul către El: Te voi însoţi, oriunde Te vei duce. Şi i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul. Şi a zis către altul: urmează-Mi. Iar el a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să merg să îngrop pe tatăl meu. Iar El i-a zis: Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor, iar tu mergi de vesteşte împărăţia lui Dumnezeu. Dar altul a zis: Îţi voi urma, Doamne, dar întâi îngăduie-mi ca să rânduiesc cele din casa mea. Iar Iisus a zis către el: Nimeni care pune mâna pe plug şi se uită îndărăt nu este potrivit pentru împărăţia lui Dumnezeu. (Luca 9, 57-62)

Ne putem întreba: Oare suntem potriviţi pentru Împărăţia lui Dumnezeu? Ce poate fi mai înălţător decât, prin milostivirea lui Dumnezeu, să ajungi să-ţi mântuieşti sufletul?

Prin tot ceea ce ne-a învăţat, Domnul Iisus Hristos a sădit în noi dorinţa de înveşnicire. Astfel devenim ucenici şi urmaşi ai Mântuitorului şi dobândim o luminoasă perspectivă a vieţii. Ajungem să privim lumea aceasta prin ochii sufletului şi dobândim puterea de a avea o vedere duhovnicească asupra acestei vieţi.

Noi trăim în această lume şi avem, în general, preocupări identice celorlalţi oameni; însă toate le facem şi le percepem prin prisma veşniciei divine. Toate le raportăm la ceea ce ne-a învăţat Domnul Hristos.

Simţămintele şi gândurile noastre trebuie să fie ale unui adevărat creştin, familia noastră să fie una care trăieşte sub binecuvântarea lui Dumnezeu; preocupările noastre să fie cele care înmulţesc roadele rugăciunii şi ale faptelor bune. Fiecare suflet este aşteptat să moştenească raiul. (Pr. Dumitru Păduraru)