Şi mergeau cu El mulţimi multe; şi întorcându-Se, a zis către ele: Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu. Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu. Că cine dintre voi vrând să zidească un turn nu stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l isprăvească? Ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care vor vedea să înceapă a-l lua în râs, zicând: Acest om a început să zidească, dar n-a putut isprăvi. Sau care rege, plecând să se bată în război cu alt rege, nu va sta întâi să se sfătuiască, dacă va putea să întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Iar de nu, încă fiind el departe, îi trimite solie şi se roagă de pace. Aşadar oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are nu poate să fie ucenicul Meu. Bună este sarea, dar dacă şi sarea se va strica, cu ce va fi dreasă? Nici în pământ, nici în gunoi, nu este de folos, ci o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă. (Luca 14, 25-35)
Printre poruncile pe care Domnul Iisus Hristos ni le-a lăsat este şi aceea de a purta Sfânta Cruce în mod responsabil. El ne atenţionează că nu ne putem numi ucenicii Săi dacă nu-L urmăm necondiţionat.
Mai presus de toate cele care ne leagă de această viaţă trebuie să avem dorinţa de a ne îndumnezei, de a ne uni cu Domnul Hristos. Sfânta Cruce este deopotrivă simbolul morţii, al învierii, al luptelor duhovniceşti, dar şi al împlinirilor sufleteşti. Când Mântuitorul ne îndeamnă să ne luăm crucea şi să-L urmăm, ne aminteşte şi de dificultăţile care pot apărea pe acest drum al mântuirii. Un creştin renunţă la ceva ce este trecător pentru a putea dobândi ceea ce este nepieritor.
Sfânta Cruce ne este deopotrivă armă, scut, scară şi hrană. Cine ocoleşte crucea nu poate avea binecuvântatele bucurii ale învierii. Fiecare dintre noi duce în spate toată viaţa o cruce.
Ea este pe măsura puterilor noastre: Nici prea grea, dar nici foarte uşoară. Sfântul Marcu Ascetul ne învaţă astfel: „Orice faptă bună este o cruce.” (Pr. Dumitru Păduraru)
