Şi era în sinagoga lor un om cu duh necurat, care striga tare, zicând: Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit ca să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu.

Şi Iisus l-a certat, zicând: Taci şi ieşi din el. Şi scuturându-l duhul cel necurat şi strigând cu glas mare, a ieşit din el. Şi s-au spăimântat toţi, încât se întrebau între ei, zicând: Ce este aceasta? O învăţătură nouă şi cu putere; că şi duhurilor necurate le porunceşte, şi I se supun. Şi a ieşit vestea despre El îndată pretutindeni în toată împrejurimea Galileii. (Marcu 1, 23-28)

***

Pericopa evanghelică de astăzi ne mărturiseşte despre faptul că Domnul Iisus Hristos, în sinagoga din Capernaum, a vindecat un demonizat. Ne atrage atenţia felul cum au reacționat „cei răi”, demonii.

Ei s-au adresat Mântuitorului astfel: „Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu”. Două lucruri au întrebat demonii pe Domnul Hristos: ce are cu ei şi dacă vrea să-i piardă.

De multe ori auzim astfel de întrebări şi din partea unor semeni de-ai noștri. Ei se întreabă: oare ce are Dumnezeu cu mine, cu viaţa mea, cu ceea ce fac? De ce trebuie să trăiesc aşa cum vrea El, şi nu cum vreau eu?

Se arată foarte grijulii cu viaţa lor, însă uită să se îngrijească şi de sufletul lor. Pentru cei amintiţi, a se ruga este o povară, a posti este de neconceput, a merge la biserică este o pierdere de timp; postul este prea lung, iar slujbele sunt monotone şi nesfârşite.

Sunt orgolioşi şi privesc cu superioritate spre cei care sunt credincioşi. Mândria este cartea lor de identitate: să ne rugăm şi pentru sufletele lor!

(Pr. Dumitru Păduraru)