În ceasul acela au venit la El unii din farisei, zicându-I: Ieşi şi du-Te de aici, că Irod vrea să Te ucidă. Şi El le-a zis: Mergând, spuneţi vulpii acesteia: Iată, alung demoni şi fac vindecări, astăzi şi mâine, iar a treia zi voi sfârşi. Însă şi astăzi şi mâine şi în ziua următoare merg, fiindcă nu este cu putinţă să piară prooroc afară din Ierusalim. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine, de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar n-aţi voit. Iată vi se lasă casa voastră pustie, că adevărat grăiesc vouă. Nu Mă veţi mai vedea până ce va veni vremea când veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! (Luca 13, 31-35)

Unul dintre fariseii care-L urmau pe Domnul Iisus Hristos a venit şi I-a adus cunoştinţă de faptul că Irod căuta un prilej pentru a-I curma viaţa.

Pentru că Domnul Hristos era foarte popular şi mulţi Îl urmau, Irod s-a gândit că Mântuitorul ar putea deveni un posibil înlocuitor pentru el. Auzise despre Domnul Hristos, despre minunile săvârşite şi despre entuziasmul mulţimilor care-L urmau.

Asemenea oricărui conducător mediocru, şi Irod căuta să-şi consolideze autoritatea. Oare căuta Fiul lui Dumnezeu un asemenea rang? Cu siguranţă, nu! Dorinţa Mântuitorului era alta: Cei vizaţi de mustrările Lui trebuiau să-şi îndrepte viaţa şi să fugă de păcate.

Din activitatea Domnului Hristos putem vedea că El a primit la Naştere daruri asemeni împăraţilor şi a fost primit în Ierusalim cu onorurile datorate Împăratului ceresc.

El fiind Domnul păcii, pe toţi i-a primit ca un adevărat părinte iubitor. Mai mult, tuturor nesăbuiţilor conducători le-a iertat şi demonicul gând de a se considera nemuritori. (Pr. Dumitru Păduraru)