Ortodox – Sf. Ier. Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, și Sf. Antuza, mama sa

Greco-catolic – Sf. aep. Ioan Gură de Aur al Constantinopolului

Romano-catolic – Sf. Augustina (Livia), călug.

Sfântul Ioan Hrisostom sau Sfântul Ioan Gura de Aur, (344-407), patriarh al Constantinopolului, este unul din marii Părinți ai Bisericii. S-a născut în cetatea Antiohia, din părinți nobili, Secundus și Antuza, care făceau parte din aristocrația romană. Secundus a murit la scurt timp după nașterea Sfântului Ioan, astfel că mama, Antuza, s-a ocupat de educația sa.
Sfântului Ioan i s-a asigurat o educație deosebită, sub îndrumarea unor mari învățați și filosofi din Antiohia, tânărul manifestând o mare pasiune pentru oratorie. În ceea ce privește învățătura creștină i-a avut ca îndrumători pe arhiepiscopul Antiohiei, Meletie, și pe episcopul Tarsului, Diodor.
Din anul 374, după moartea mamei sale, a petrecut patru ani într-o mănăstire din munții din preajma Antiohiei și doi ani ca pustnic într-o peșteră. În anul 381 a fost hirotonit diacon de către arhiepiscopul Meletiei, și apoi sfințit preot de către arhiepiscopul Flavian, urmașul lui Meletie (în 386).
În timpul cât a slujit ca preot, Sfântul Ioan a devenit vestit pentru predicile sale rostite în toate bisericile din Antiohia și din împrejurimi, în fiecare duminică și sărbătoare.

Odată, pe când predica în biserică, o femeie din mulțime, neînțelegând adâncul cuvintelor lui, a zis cu glas tare: „Învățătorule duhovnicesc, sau mai bine să-ți zic Ioane Gură de Aur (Hrisostom, în limba greacă), fântâna ta este adâncă iar funia minții noastre este scurtă și nu poate ajunge la adâncimea cuvintelor tale”. Și din aceea zi așa i-a rămas numele Sfântului Ioan, arată arhimandritul Ilie Cleopa în vol. Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an, 1996

El nu vorbea învățături înalte și dogme greu de înțeles. Ci, mai ales, spunea cuvinte de învățătură morală, despre faptele bune, despre păcatele care ucid sufletul, despre Rai și iad și despre Judecata de apoi.

De asemenea, nimeni n-a vorbit mai mult și mai frumos în Biserica lui Hristos despre pocăință și despre milostenie ca Sfântul Ioan Gură de Aur, spunea arhimandritul Ilie Cleopa. De aceea s-a și numit de toți „dascălul pocăinței și părintele săracilor”.

Sfântul Ioan Gură de Aur a fost un fervent propovăduitor al dreptei credințe, ridicat la rangul de arhiepiscop al Constantinopolului de către împăratul Arcadie (26 februarie 398). În calitatea sa de ierarh al Constantinopolului, a combătut prin cuvântările sale luxul și lăcomia, făcându-și inamici printre potentații vremii, printre care s-a aflat și împărăteasa Eudoxia.
Pe acest fond, în timpul controverselor origeniste, în urma unui sinod, în anul 403, Sfântul Ioan a fost suspectat de erezie și a fost alungat din scaunul patriarhal.

Deși s-a întors pentru o scurtă vreme, Sfântul Ioan a fost în cel din urmă exilat în Armenia, la Cucuz, apoi la Comane, unde, îndurând mari privațiuni, a și murit, la 14 septembrie 407.
Au rămas în Biserică scrierile sale de o foarte mare valoare spirituală și de o rară frumusețe literară, printre care se numără Despre preoție, Cuvântări asupra Evangheliei lui Matei, Cuvântări la cele 14 epistole ale Sfântului Apostol Pavel ș.a.

Sfântul Ioan Gură de Aur a alcătuit slujba Sf. Liturghii, Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, care se săvârșește în Biserica Ortodoxă în majoritatea duminicilor și sărbătorilor de peste an.