Deoarece mulţi s-au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi, aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început şi au fost slujitori ai Cuvântului, am găsit şi eu cu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ţi le scriu pe rând, ca să te încredinţezi despre temenicia învăţăturii pe care ai primit-o. Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoţească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului. Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor. Şi pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale, a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să tămâieze intrând în templul Domnului. Iar toată mulţimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară şi se ruga. Şi i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Şi văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi frică a căzut peste el. Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan. Şi bucurie şi veselie vei avea şi, de naşterea lui, mulţi se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. (Luca 10, 1-15)
Ucenicii Domnului Iisus Hristos au fost în număr de doisprezece, numiţi Apostoli. În afara acestora au mai fost şi alţi şaptezeci (sau şaptezeci şi doi).
Ambele numere sunt simbolice: Cei şaptezeci simbolizează cele şaptezeci de neamuri ne evreieşti către care s-a vestit învăţătura Mântuitorului. Numărul doisprezece simbolizează cele doisprezece seminţii ale lui Israel.
Ucenicii sunt asemănaţi cu secerătorii care ies pe arie şi adună grâul, care în final ajunge pâine. Acestora Domnul Hristos le spune să binecuvânteze fiecare casă în care vor intra.
Un credincios ştie că fiecare clipă a vieţii sale este o punte spre Dumnezeu. Prin viaţa noastră fiecare poate deveni un ucenic al Domnului Hristos. Prin faptele cele bune propovăduim învăţăturile Mântuitorului.
Să avem în gândurile noastre în fiecare zi aceste cuvinte: „Unde este dragoste, acolo este pace, unde este pace, acolo este binecuvântare, unde este binecuvântare, acolo este Dumnezeu, iar unde este Dumnezeu, nimic nu lipseşte”. (Pr. Dumitru Păduraru)
