Faptele noastre au consecinţe nebănuite. Tăiem păduri să ne încălzim iarna şi flămânzim vara, de la inundaţii sau secetă. Alegem un om politic să scăpăm de altul şi omul ne încalecă şi mai rău. Când ne e bine scuipăm trufaşi de la înălţime, dar când e rău, pupăm în acelaşi loc.
Naiba ştie cum le potriveşte natura (sau istoria) pe toate, dar cele mai multe din acţiunile pe care întreprindem sau la care suntem părtaşi au cele mai catastrofale consecinţe. Mai ţineţi minte propaganda deşănţată pentru votul uninominal? Oamenii care l-au impus îl blestemă azi din rărunchi. Cei care s-au împotrivit privesc azi cu tristeţe la ruinele democraţiei. E drept, şi-au primit, la timpul potrivit, raţia de flegme şi înjurături. Asta nu-i face, azi, pe răzgândaci să roşească.
Dar ce vorbesc eu! De-abia ce am apucat să scriu câteva vorbe despre alegerea monogametică a lui Dragnea, că i-au sărit cârduri de contestatari la beregată. Da’ să vezi minune! Când fostul preşedinte Traian Băsescu a candidat solist la victorie în MP, vocile alea trâmbicioase au tăcut duios. La fel stau lucrurile şi în cazul generalului Oprea. Marea revoltă populară pornită dintr-un tragic accident ascunde o tăcere mult mai ruşinoasă şi foarte vinovată. E, însă, Gabriel Oprea îngerul exterminator, geniul rău al societăţii româneşti? S-a cocoţat singur în funcţie? E, cumva, oastea răspândacilor, sociologilor şi propagandiştilor venită de nicăieri?
Ei, aş! Am mai scris despre modul în care fostul preşedinte l-a încondeiat prin 2005. Se părea condamnat la uitare. Uite, chiar n-a fost. Când interesul naţional PDL a cerut sacrificii, generalul a fost tras de sprâncene din hârdău. Preşedintele (acelaşi) l-a spălat, la pieptănat, l-a decorat şi i-a făcut cadou un partid-balama, dându-i un bobârnac în lumea mare. Cine a tăcut ca mortu-n păpuşoi, înghiţind găluşca (altui) interes naţional? Cine a aprobat cu braţele deschise ruşinea naţională numită “Exodul din partide”? Cine i-a dat ministere, sedii, prefecturi? Aud?
Odată reinventat, dl general a învăţat lecţia principală şi unică. De atunci încolo, nimeni nu va mai guverna fără partidul lui de strânsură. Nu râdeţi, e cel mai puternic partid, indestructibil. Indiferent de rezultatul alegerilor, UNPR va fi mereu la guvernare. Fără votul lui, orice guvern se prăbuşeşte în ruine. Paradoxul e că acest Golem nu a fost votat de nimeni, dar nimeni nu-l poate ignora. Frumos cadou ne-a făcut Traian Băsescu. A adus la viaţă un mort, iar societatea e incapabilă să-l neutralizeze.
Ei, dragii moşului, simt deja prin aer invectivele postacilor rozalii, care nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. Le plâng de milă. Tare tristă viaţă trebuie să aibă, cu cârdul de schelete din dulapul minţii. Prin urmare, e bine să ne băgăm minţile în cap. PSD nu se va lepăda de UNPR (citeşte “Oprea”), pentru că vrea în continuare la guvernare. PNL, în ciuda vocalizelor, e cu ochii pe Oprea ca pe butelie.
Pentru ambele partide mari e foarte important ca balamaua să scârţâie mai puţin, de aceea, zgâlţâiala generalului pică bine. Dispariţia lui, însă, pică prost. E mai bun un aliat slab decât unul năzuros. Şi când te gândeşti că acest pui de lele ne-a stat în gheară nouă, ziariştilor, când Emilia Şercan şi Sidonia Bogdan l-au găbjit cu dovezi irefutabile. Din păcate, presa română a tăcut şi a închis ochii, aşa că, acum, bobârnacele le luăm noi.
Florin Iaru
