Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară. (Matei 11, 27-30)

În multe rânduri, cuvintele Dom­nului Iisus Hristos au stârnit nedumeriri în rândul ascul­tă­torilor. Însă, la fel de adevărat este faptul că şi noi cei de astăzi uneori ne poticnim în dorinţa noastră de a pătrunde mesajul Mântuitorului.

Mulţi găsesc următoarea scuză: cele rostite de Domnul Hristos erau valabile pentru lumea de acum două milenii; atunci erau o altă cultură şi alte mentalităţi. Oare mai este potrivit să vorbeşti omului modern despre oste­neală, povară sau jug?

Depinde la ce ne raportăm! Dacă tânjim după lenevia inactivităţii du­hov­niceşti, sigur cele de mai sus nu vor avea nici o valoare pentru noi. Însă dacă dorim să facem ceva pentru sufletul nostru, trebuie să primim jugul Mân­tui­torului. (Pr. Dumitru Păduraru)