Şi după aceea Iisus umbla prin cetăţi şi prin sate, propovăduind şi binevestind împărăţia lui Dumnezeu, şi cei doisprezece erau cu El; Şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni, Şi Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, şi Suzana şi multe altele care le slujeau din avutul lor. (Luca 8, 1-3)
Pericopa evanghelică ne atrage atenţia asupra a două aspecte definitorii pentru activitatea Domnului Iisus Hristos. Ne este amintit faptul că Mântuitorul binevestea Împărăţia lui Dumnezeu prin cetăţi şi prin sate.
Folosind două cuvinte distincte – a propovădui şi a binevesti -, evanghelistul ne spune cum era perceput Domnul Hristos cu învăţăturile Sale. Mulţi au gândit că El este un oarecare învăţat iudeu. Însă după ce-I ascultau cuvintele, se simţeau destinatarii binevestirii şi în centrul atenţiei divine.
Cuvintele Mântuitorului aveau o forţă deosebită pentru că schimbau mentalităţi, implicau şi mobilizau. Domnul Hristos era însoţit şi de câteva femei evlavioase: Maria Magdalena, Ioana – soţia lui Huza, Suzana şi altele; ele erau în preajma Mântuitorului slujindu-I, făceau diaconie.
Mântuitorul pune pe umerii fiecăruia dintre noi, bărbaţi şi femei, o sarcină misionară. Liturghie săvârşesc şi cel de la Altar, şi cel care îngrijeşte un bolnav, dar şi cel care oferă mângâiere celor neajutoraţi. (Pr. Dumitru Păduraru)
