Ortodox – Sf. Cuv. Pelaghia și Taisia

Greco-catolic – Cuv. Pelaghia

Romano-catolic – Sf. Pelagia, fc. m.

Cuvioasa Pelaghia este pomenită în toate calendarele creștine la 8 octombrie.
A trăit în Antiohia și era numită de cetățenii acestei cetăți, Margareta, pentru podoabele cele frumoase și de mult preț cu care se înfrumuseța, fiind înconjurată de o mulțime de admiratori.

Într-o zi, alaiul format din tineri și din tinere care o însoțeau pe Margareta a întrerupt cuvântarea episcopului Non ținută în Biserica Mucenicului Iulian, în timpul unei adunări la care participau mai mulți episcopi.

Margareta era îmbrăcată în haine scumpe având o înfățișare provocatoare. Deși ceilalți participanți la adunarea bisericească și-au întors privirea de la acel alai al stricăciunii, episcopul Non s-a uitat cu insistență după femeia din mijlocul grupului, suspinând și spunând că este copleșit de toată grija acelei femei pentru împodobirea trupului pentru că a întrecut toată grija pe care o are el pentru sufletul său.

Acea femeie, ca să fie plăcută curtezanilor ei celor pierzători, a pus atâta sârguință spre a fi frumoasă, iar el nu se sârguiește ca să fie plăcut Lui Dumnezeu, petrecând în lenevie și în neîngrijire.
Trecând ziua în care s-a făcut văzută de episcop, a doua zi după Sfânta Liturghie, în timpul în care episcopul Non vorbea din nou mulțimii, Dumnezeu a făcut să intre în biserică și Margareta, ea care niciodată nu intrase în biserică și nici nu și-a adus niciodată aminte de păcatele sale.

Auzind cuvintele episcopului a fost cuprinsă de remușcări și a înțeles că acela spune adevărul. A căzut la picioarele episcopului Non, rugându-l să o călăuzească spre mântuire.

A primit botezul creștin cu numele Pelaghia și după opt zile a plecat din cetate la Ierusalim, îmbrăcată cu o haină veche, după ce toate averile sale le-a împărțit săracilor, orfanilor și neputincioșilor. Aici pe muntele Eleonului, în preajma Ierusalimului, și-a zidit o chilie, fără ușă numai cu o fereastră, unde a trăit până la sfârșitul zilelor.