Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră au fost preocupaţi vreodată să ştie care este scopul vieţuirii oamenilor pe pământ. Stând de vorbă cu mai mulţi cetăţeni i-am întrebat ce cred despre motivul naşterii şi trăirii noastre pământene. Unii au dat din umăr şi mi-au spus că nu îi interesează, alţii au spus că sunt liberi cugetători. Au fost şi oameni care au susţinut ferm „că scopul nostru pe pământ este de a-L proslăvi pe YEHOVA – Dumnezeul cerurilor şi al pământului, pe Creatorul nostru în fiinţa noastră. De aceea El a trimis pe Fiul Său  Domnul Isus Hristos, să se jertfească şi de a ispăşi astfel El pedepsa pentru păcatelor noastre, ca apoi prin credinţa în jertfa Sa, să poată crea o nouă rasă spirituală de oameni din orice rasă fizică, naţionalitate ori limbă de pe întreg pământul, cu o mentalitate nouă şi identitate din Duhul Său Sfânt.  Adică de a răscumpăra întreaga omenire de sub robia păcatelor a firii pământeşti cu care ne naştem de la căderea primilor oameni Adam şi Eva prin neascultare şi a o regenera în astfel de măsură încât de a le oferi viaţa veşnică împreună cu El , revenind astfel la scopul pentru care am fost creaţi: de a ne iubi şi a-L iubi pe Dumnezeu”. Da! Vor spune mulţi că este o opinie sau o credinţă „fundamentalist creştină” Şi aşa este! Dar deţine adevărul absolut care este Domnul Isus Hristos.

Din copilărie, vroiam să aflu, cine suntem, unde mergem şi care este motivul traiului nostru pământesc. De ce atâta suferinţă şi în final murim şi atât. Atât? Nicidecum nu este numai atât. Tot ce aflam din discuţii cu cei din familie şi din studiile mele nu mă mulţumeau şi nu puteau să mă convingă. În clasa a zecea, am început să citesc cărţi şi tratate de filozofie, intenţionând chiar, să urmez această facultate pentru a afla adevărul. Dar am rămas dezamăgită, deoarece  nu am putut afla răspunsurile la întrebările mele care persistau mereu în mintea mea, din copilărie. Atunci am început să studiez fiecare doctrină religioasă, să văd care ar fi cea mai plauzibilă şi care să-mi explice scopul vieţii pe pământ. Mai mult, am încercat să înţeleg culturile şi religiile altor popoare. Mărturisesc că unele lucruri m-au încântat, am apreciat religiozitatea atât a creştinilor cât şi a celorlalte popoare, dar răspunsul tot nu l-am găsit. Până într-o zi când ascultând o prelegere, de altfel simplă, am înţeles că adevărul nu era departe de ceea ce îmi spuneau părinţii, dar eu nu aveam capacitatea de a-l înţelege. „Dumnezeu  este nevăzut şi a creat oamenii după chipul şi asemănarea Sa, pentru a trăi într-o perfectă comuniune în care să ne iubească şi să îl iubim. Fiecare om care s-a născut pe pământ nu e la voia întâmplării. El s-a născut pentru a avea o misiune, privind salvarea lui prin jertfa divină, dar şi a altora, fiind părtaşi la planul de mântuire a lui Dumnezeu conceput şi în derulare pe pământ. Scopul vieţii este aşadar, proslăvirea lui YEHOVA – Dumnezeu prin acceptarea Fiului Său ca Mântuitor personal. El a desfiinţat astfel jertfa de animale care se aducea pentru ispăşirea păcatelor şi a înlocuit-o, odată şi pentru totdeauna cu jertfa Domnului Isus, care are menirea de a absolvi de vină fiecare om care crede, atât de păcatul ancestral (strămoşesc) cât şi de cel personal. Astfel regenerat şi născut din Duhul Sfânt omul îşi recapătă demnitatea avută în Eden. Deoarece după căderea în păcat Dumnezeu şi-a luat Duhul Său din om care îi asigura viaţa veşnică. Odată cu întoarcerea fiecărui om la Dumnezeu prin credinţa în jertfa Mântuitorului şi fiind regenerat,  Dumnezeu şi-a atins scopul vieţii pământeşti pe pământ privind fiinţa umană, redându-i după moartea fizică, viaţa etenă în trupuri de slavă, perfecte exact ca cel al Domnului Isus după înviere. Este unica modalitate de regenerare şi salvare a rasei umane de la autodistrugere şi de la moartea veşnică a iadului ”.

Da! Aşadar, pentru a fi Om trebuie să te împaci cu Dumnezeu, prin jertfa Fiului Său: YEHOVA – Fiul, orice încercare de autocunoaştere şi gândire pozitivă ori şcoală de a afla fericirea eternă nu există pentru oameni. Nu putem fi iertaţi decât dacă apelăm la Dumnezeu Tatăl prin moartea şi învierea Fiului său. Orice purificare sufletească în afara jertfei necurmate, adică cea a Domnului Isus nu e acceptată de Creator. Niciun lider religios de pe acest pământ nu a mai exclamat vreodată în afara Domnului Isus: „EU SUNT CALEA, ADEVĂRUL ŞI VIAŢA! Şi asta pentru ca nimeni să nu îşi lege inima de vreo doctrină sau teorie goală, ci să şi-o lege de El. El este calea care duce la Tatăl, este adevărul absolut în tot ce a făcut şi însăşi viaţa care pulsează în noi atât cea fizică cât şi cea spirituală. El este LIDERUL care a înviat din morţi şi ESTE VIU ÎN VECII VECILOR, perfect, pe lângă care se pot strânge neamuri, naţiuni şi gloate de orice neam, seminţie ori rasă umană, care ne uneşte prin dragostea necondiţionată, iertarea aproapelui şi pacea adevărată.

Am observat că sunt mulţi „liberi cugetători” care nu au nicio convingere, dar vor să dea sfaturi dintr-o superioritate intelectuală, să îndemne oamenii să se automântuiască prin  manuale şi „reţete” omeneşti. Ei sunt ca cei care se oferă să coordoneze circulaţia, dar nu ştiu regulile. Ori ca şi omul din povestea ce urmează: „- Unde mergi Ioane? – Mă duc la război. – Dar ce faci acolo? – Împuşc pe unu doi. – Dar de te-or împuşca pe tine? – Dar ce au cu mine?!”.

Nimeni nu se poate înfăţişa înaintea lui Dumnezeu cu meritele lui de a se autostăpâni prin anumite căi deoarece Creatorul nu acceptă pe nimeni la El decât numai prin Fiul Său. Acesta este adevărul! Şi departe de mine să fac prozelitism. Au fost lideri foarte importanţi ai altor religii care au recunoscut superioritatea religiei creştine care promovează dragostea necondiţionată de aproape şi iertarea lui. La celelate nu se află aceste lucruri. Domnul lsus a adus civilizaţia şi adevărata democraţie. El a spus: „Dacă voieşte cineva să mă urmeze, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze”. Deci e la latitudinea fiecăruia să aleagă să îşi reprimească demnitatea de Om şi titlul de copil al lui Dumnezeu sau nu.  Religia este legătura personală a fiecărui individ cu Dumnezeu. Biserica nu e o turmă care se duce încotro merge mulţimea. Fie din convingere, fie din interese. Diavolul nu vrea trezirea oamenilor şi întoarcerea la Creator, deoarece el a dorit distrugerea creaţiei lui Dumnezeu şi moartea noastră veşnică. Şi inventează altfel de căi. Din păcate, spun din nou, mulţi sunt chemaţi şi puţini sunt aleşi şi din nefericire cei care sunt „farisei” vor fi aspru pedepsiţi la venirea Domnului Isus. Dar pe fiecare ne va trage la răspundere pentru viaţa personală. Ca în armată. Cine a făcut armată ştie că acolo fiecare vorbeşte în numele propriu când se înfăţişează la comandant. Asta e regula şi în Biserica universală a Domnului Isus care este Marele Comandant şi Domnul Oştirilor divine.

Acum rămâne să ne răpundem dacă Dumnezeu şi-a atins scopul cu noi pe pământ sau nu! Într-o lume care „zace în păcat” e greu să mai auzi chemarea Lui Dumnezeu: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi să vă dau odihnă în sufletele voastre”- zice Domnul Isus! Mă rog ca toţi care nu au avut propria lor descoperire privind existenţa şi planul de mântuire a lui Dumnezeu YEHOVA – Creatorul cerurilor şi a pământului să primească. Acest lucru este posibil însă prin voinţa ardentă de a-l căuta, rugăciune personală şi studiul aprofundat al Bibliei care spune: „Studiaţi tot şi luaţi ce este bun”. Tot aşa vă rog şi eu pe dumneavostră: luaţi în seamă chemarea lui Dumnezeu făcută prin mine şi dacă se poate „respectaţi şi iertaţi solia mea”. Pentru că vă vorbeşte un om care a fost în căutarea adevărului şi prin harul lui Dumnezeu l-am găsit. Nu e destul să crezi o idee, trebuie să ai convingeri personale! Dumnezeu să dea tuturor lumină, pace, har, credinţă şi convingeri temerare ca să înţeleagă scopul vieţii sale personale pe pământ!

Cluj Napoca 28 septembrie 2015