Şi S-a suit pe munte şi a chemat la Sine pe câţi a voit, şi au venit la El. Şi a rânduit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită să propovăduiască, şi să aibă putere să vindece bolile şi să alunge demonii. Deci a rânduit pe cei doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru; pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui Iacov, şi le-a pus lor numele Boanerghes, adică fii tunetului.      Şi pe Andrei, şi pe Filip, şi pe Bartolomeu, pe Matei, şi pe Toma, şi pe Iacov al lui Alfeu, şi pe Tadeu, şi pe Simon Cananeul, şi pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a şi vândut. Şi a venit în casă, şi iarăşi mulţimea s-a adunat, încât ei nu puteau nici să mănânce. Şi auzind ai Săi, au ieşit ca să-L prindă, că ziceau: Şi-a ieşit din fire. (Marcu 3, 13-21)

***

Alegerea celor doisprezece Apostoli a fost momentul în care Domnul Iisus Hristos a readus pe om la responsabilităţile de la începutul creaţiei. Atunci Dumnezeu revărsa întreaga Sa dragoste şi binecuvântare asupra creaţiei.

Acum, prin cei doisprezece Apostoli, Domnul Hristos face din omul restaurat punte către veşnicia îndumnezeită. Numărul de doisprezece ucenici este unul simbolic. Dacă în vechime urmaşii lui Avraam erau împărţiţi în douăsprezece seminţii, acum, prin alegerea ucenicilor, atât poporul lui Israel, cât şi toate seminţiile pământului devin noul popor ales al lui Dumnezeu.

Cei aleşi de Mântuitorul au fost numiţi „apostoli” şi aveau misiunea de a propovădui Evanghelia, de a vindeca bolile şi de a izgoni demonii. Ucenicii nu au fost aleşi la voia întâmplării; Domnul Hristos a ştiut sufletul fiecăruia.

Apostolii erau cei care lucrau în numele şi prin numele Mântuitorului. Sfinţii Apostolii sunt stâlpii Bisericii şi ferestre ale binecuvântării divine. (Pr. Dumitru Păduraru)