Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii. Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna sinedriştilor şi în sinagogile lor vă vor bate cu biciul. La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine, spre mărturie lor şi păgânilor. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi; Fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru voi. Va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula copiii împotriva părinţilor şi-i vor ucide. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui. (Matei 10, 16-22)

Atunci când ne spovedim şi ne împărtăşim cu Sfântul Trup şi Sfântul Sânge ale Domnului Iisus Hristos, dorim să punem ordine în viaţa noastră, în conştiinţa noastră şi, astfel, punem început bun vieţii noastre duhovniceşti.

Vorbind despre post, Sfântul Vasile cel Mare spune aşa: „Postul este izvor de bucurie”. Şi sunt convins că am avut bucurii când am văzut că putem posti, că ne-am spovedit şi împărtăşit.

Un creştin, atunci când posteşte şi când se roagă, ţinteşte spre Învierea Fiului lui Dumnezeu, la biruinţa vieţii asupra morţii. Cu ochii minţii privim spre vinerea Răstignirii, dar şi la duminica luminată a Învierii. Astfel simţim bucuria că ne putem număra printre cei care vor mărturisi că într-adevăr Domnul Hristos a Înviat.

Drumul până pe dealul Golgotei nu s-a terminat, încă mai avem de urcat. Cu puţină osteneală putem dobândi veşnicia raiului. Bucurie mare vom avea când vom auzi glasul Domnului Hristos: „Cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui!” (Pr. Dumitru Păduraru)