Căci împărăţia cerurilor este asemenea unui om stăpân de casă, care a ieşit dis-de-dimineaţă să tocmească lucrători pentru via sa. Şi învoindu-se cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via sa. Şi ieşind pe la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru. Şi le-a zis acelora: Mergeţi şi voi în vie, şi ce va fi cu dreptul, vă voi da. Iar ei s-au dus. Ieşind iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, a făcut tot aşa. Ieşind pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii, stând fără lucru, şi le-a zis: De ce aţi stat aici toată ziua fără lucru? Zis-au lui: Fiindcă nimeni nu ne-a tocmit. Zis-a lor: Duceţi-vă şi voi în vie şi ce va fi cu dreptul veţi lua. Făcându-se seară, stăpânul viei a zis către îngrijitorul său: Cheamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de cei din urmă până la cei dintâi. Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat câte un dinar. Şi venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au luat şi ei tot câte un dinar. Şi după ce au luat, cârteau împotriva stăpânului casei, Zicând: Aceştia de pe urmă au făcut un ceas şi i-ai pus deopotrivă cu noi, care am dus greutatea zilei şi arşiţa. Iar el, răspunzând, a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ţi fac nedreptate. Oare nu te-ai învoit cu mine un dinar? Ia ce este al tău şi pleacă. Voiesc să dau acestuia de pe urmă ca şi ţie. Au nu mi se cuvine mie să fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tău este rău, pentru că eu sunt bun? Astfel vor fi cei de pe urmă întâi şi cei dintâi pe urmă, că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi. (Matei 20, 1-16)

Când Domnul Iisus Hristos a rostit parabola despre stăpânul viei, a scos în evidenţă generozitatea acestuia. Deşi la prima vedere vorbim despre răsplata cuvenită lucrătorilor din vie, de fapt, trebuie să fim cu luare aminte la gestul plin de mărinimie al stăpânului amintit. El a trimis în via sa pe toţi cei care au dorit să lucreze.

Cunoştea ce înseamnă efortul unui lucrător din vie şi din acest motiv a oferit remuneraţia maximă, un dinar, venitul pentru o zi de muncă a unui om harnic. Mai mult, el a fost şi generos, i-a plătit şi pe cei care au lucrat mai puţin, la fel ca pe cei de la începutul zilei.

Din punct de vedere contabil, primii angajaţi socotim că au fost nedreptăţiţi. Însă stăpânul este chiar Dumnezeu, iar via este ogorul Său. El nu răsplăteşte lenea, ci, după un algoritm doar de El ştiut, oferă şi daruri.

Acum să ne întrebăm: eu la care ceas aş merge să lucrez în via lui Dumnezeu, mai de dimineaţă, pe la prânz sau seara? Important e să lucrez, că Dumnezeu nu rămâne dator! (Pr. Dumitru Păduraru)