Ortodox – Sf. Mc. Pamfil și Valent; Sf. Ier. Flavian, arhiepiscopul Constantinopolului

Greco-catolic – Sf. m. Pamfil și cei împreună cu el

Romano-catolic – Ss. Pamfil și îns., m.

Sfinţii Mucenici Pamfil şi Valent au pătimit în Cezareea Palestinei, în timpul împăratului Maximin Daia (305-313). Sfântul Pamfil, care era din Beirut şi preot în Cezareea, a părăsit casa părintească şi a studiat la şcoala lui Origen din Alexandria, la urmaşul acestuia, Pierie.

Pamfil a înfiinţat în Cezareea Palestinei o bibliotecă cu peste 3.000 de cărţi şi o şcoală, în care se studia Sfânta Scriptură, pe care a copiat-o de mai multe ori şi a răspândit-o în dar.

Faima credinţei şi înţelepciunii sale ajungând pretutindeni, şi-a atras mânia lui Urban, cârmuitorul Palestinei, care l-a închis şi l-a chinuit în temniţă timp de doi ani. Şi urmaşul lui Urban, Firmilian, i-a chinuit pe Pamfil şi pe cei care erau cu el: diaconul Valent din Ierusalim – bătrânul înţelept care ştia pe de rost Sfânta Scriptură, şi Pavel din Iamnia Palestinei – cel fierbinte cu duhul.

Alături de ei au fost aruncaţi în temniţă şi cinci tineri creştini din Egipt: Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil şi Daniil. Au fost prinşi atunci şi Porfirie, slujitorul Sfântului Pamfil, ostaşul Seleuc şi sclavul Teodul.

Cu toţii au primit cununa muceniciei. Cel de-al 12 mucenic, Iulian, a primit cununa pentru că a sărutat trupurile mucenicilor.