Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înţelepte. Căci cele fără minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn. Iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui! Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi au împodobit candelele lor. Şi cele fără minte au zis către cele înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre. Dar cele înţelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă. Mai bine mergeţi la cei ce vând şi cumpăraţi pentru voi. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele şi cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis. Iar mai pe urmă, au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi. Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului. (Matei 25, 1-13)

Domnul Iisus Hristos a atras atenţia că nu toţi cei care zic „Doamne, Doamne” vor intra automat în Împărăţia cerurilor. El a rostit aceste cuvinte având în vedere pe oamenii religioşi, pe cei care ştiau ce este rugăciunea şi care este rostul privegherii.

De pregătit pentru venirea Mirelui, s-au pregătit toate fecioarele amintite. Ceea ce le-a separat a fost puterea de a priveghea. Dacă ne-am face un proces de conştiinţă, oare noi în care grup ne-am afla? Îl mai aşteptăm cu emoţie pe Mântuitorul?

La mulţi dintre noi de mult timp nu mai arde candela credinţei. Ne-am risipit arginţii pe tot felul de nimicuri, însă pentru un dram de untdelemn nu mai găsim nici un bănuţ. Ne ducem viaţa în întuneric şi bătând pe la porţile negustorilor.

Oare fecioarele cele înţelepte au fost egoiste? Poate unii vor răspunde afirmativ! Însă toate au avut la dispoziţie ziua întreagă să se pregătească. Primele au privegheat, celelalte doar au aşteptat. Mirele-Hristos nu vine când vrem noi, ci când ştie El că a sosit timpul. (Pr. Dumitru Păduraru)