România are o nouă temă majoră  de dezbatere publică. De mai bine de o lună subiectul a devenit prioritate națională. Nu mai e loc de discutat problemele din sănătate, situația dezastruoasă a infrastructurii din transporturi, lacunele grave din educație, sărăcia lucie ce se întinde ca pecinginea pe suprafețe tot mai mari.

Nu mai e loc de nimic, subiectul principal rămâne modul în care se vor desfășura alegerile locale din acest an. Premierul se chinuie zilnic între ciocanul PSD și nicovala PNL; președintele tace sperând într-o trădare de interes național și astfel să poată satisface dorințele arzătoare ale liberalilor pe stil nou; Dragnea face și desface protocoale cu generalul penal, amenințând cu boicotul; Băsescu și minuscula grupare populară atacă la baionetă în stânga și în dreapta stârnind ceață și confuzie; presa, ca de obicei, e împărțită în două tabere,  gudurându-se la sânul primitor al Alinuței sau aranjându-i firele rebele din mustăcioară de valet a lui Dragnea.

Toată suflarea e concentrată pe subiect. Emisiunile de știri de la radio încep cu alegerile, programele TV se termină cu ele, presa scrisă toacă subiectul. Războiul dintre PSD și PNL e total. Cei care ar putea face un pic de lumină (Curtea Constituțională, Avocatul Poporului) își pasează cartoful fierbinte ca și fotbaliștii generalului Iordănescu la trecerea timpului regulamentar de joc. Războiul național orbește combatanții, care nu mai văd nevoile acute ale oamenilor sau cele reale ale țării.

Pe margine sunt oamenii, alegătorii, privitori la spectacolul grotesc din care nu pricep mare lucru și nici măcar nu-i interesează, conștienți că ei n-au nimic de câștigat sau de pierdut dacă își aleg primarul într-o duminică ori în două. E tot un drac. Responsabilitatea primarului ales în două duminici, după ce s-a târguit o săptămână pentru voturi cu cei cu care s-a spurcat până acum, nu are cum să crească, dimpotrivă. Pe viitor va avea de satisfăcut și pretențiile rivalilor care s-au coalizat ca să-l facă primar.

În realitate nu se schimbă nimic. De 25 de ani, din păcate în cele mai multe cazuri, oamenii își aleg conducătorii dintre aceeași mafioți care își schimbă doar sigla și culoarea. Iar acum, păpușarii, manevranții din spatele cearceafului, vin să explice cât de bine ne va fi dacă ne vom alege primarii din două încercări. Aceasta este cheia fericirii care se va revărsa peste așezările românilor, uitând că am introdus-o în broască și în 2012, dar din ușa deschisă s-au năpustit asupra noastră exact aceleași mizerii.

Povestea cu două tururi este praf aruncat în ochii alegătorilor și nu are nici relevanță, nici logică, nefiind altceva decât o încercare disperată de salvare a liberalilor de la naufragiu. Pentru asta suntem bombardați continuu cu apelurile susținătorilor alegerilor în două tururi, care vehiculează ipoteza lipsei de reprezentativitate și a legitimității aleșilor dintr-un singur tur, arătându-ne cât suferă de grija noastră.

Statistica, cifrele adică, ne arată că logoreea acestora nu stă în picioare. Doar 31% dintre cei 3.186 de primari aleși în 2012 dintr-un singur tur, adică 985, nu au reușit să obțină 50% plus unul din voturile valabil exprimate. Ipotetic, cei 985 de primari ar fi fost aleși în turul doi. Cade în fața cifrelor și teza legitimității votului, legată de prezența la urne. În 2012, prezența la vot a fost de 57% (10,4 milioane de voturi pentru primari), în timp ce la alegerile din 2008, în primul tur de scrutin, a fost de 54% (9,49 milioane de voturi pentru primari), iar în turul doi s-a înregistrat o participare de doar 50,1%.

Concluzia e simplu de tras. Argumentele invocate de liderii principalelor partide în privinţa modificării sau păstrării actualului sistem de alegere a primarilor într-un singur tur, au în  spate doar calcule electorale făcute de specialiştii partidelor, în marea lor majoritate bazate pe rezultatele sondajelor pe care le fac în această perioadă.

Până la urmă problema nu e în câte tururi se desfășoară competiția electorală, ci cu ce candidați se prezintă partidele în fața cetățenilor. Un candidat bun, cu calități recunoscute de comunitate, nu are de ce să își facă probleme în niciuna dintre situații. Pe el nu-l pot afecta regulile jocului chiar și în situația când candidează ca independent. Oamenii știu ce trebuie să facă și doar foarte puțini pun botul la promisiunile deșarte și deșănțate ale politicienilor guralivi și de nimic.

Așa că votul în două tururi pentru primari, cu o săptămână de negocieri între tururi ca la talcioc, nu-i decât o abureală politicianistă, indiferent cât se bat adepții să ne convingă că ar fi mai democratică.

Revenind la reprezentativitatea mai largă, să avem pardon. Alesul nu poate să aibă așa ceva, din moment ce a câștigat cu voturile celor care până la negocieri îi erau cei mai mari dușmani, iar acum au trecut de partea lui. Adică se lărgește reprezentându-i pe dușmanii de moarte. Cât de ciudat sună. Normal că o minte normală nu poate susține și crede așa ceva.

Polemica legată de modul în care se vor desfășura alegerile este apanajul partidelor politice și al presei aservite. O joacă transformată într-un  război deschis între taberele mafiote care se prezintă sub identitatea de partide politice, în care cetățenii obișnuiți nu există.

Grigore Ciascai