Cel ce este credincios în foarte puţin şi în mult este credincios; şi cel ce e nedrept în foarte puţin şi în mult este nedrept. Deci dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţia nedreaptă, cine vă va încredinţa pe cea adevărată? Şi dacă în ceea ce este străin nu aţi fost credincioşi, cine vă va da ce este al vostru? Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. Toate acestea le auzeau şi fariseii, care erau iubitori de argint şi-L luau în bătaie de joc. Şi El le-a zis: Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu. (Luca 16, 10-15)

După ce Domnul nostru Iisus Hristos a rostit pilda despre iconomul cel nedrept, a adăugat şi câteva explicaţii prin care se clarifică rostul şi sensul acestei pilde. Ideea centrală este aceea că nimeni nu poate sluji la doi domni.

Noi suntem subiectivi şi din cauza acestui lucru ne este greu să fim devotaţi până la capăt. Însă aici noi vorbim despre ceva ce ţine de latura duhovnicească a vieţii noastre. Ne spune Domnul Hristos: „Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona”.

În limbajul biblic prin mamona se înţeleg bunurile materiale, efemere, cele perisabile. Aceste bunuri personificate ajung să fie asemănate cu diavolul, cel care este stăpânul lucrurilor aparent veşnice, dar în fapt înşe­lă­toare şi distrugătoare de suflete.

Încrederea în mamona aduce o falsă înălţare, una egoistă şi lipsită de binecu­vântarea divină. Încrederea în ajutorul şi milostivirea lui Dumnezeu în schimb ne oferă totul. Sfântul Vasile cel Mare aşa ne învaţă: „Orice rău este o infirmitate a sufletului.”