Ortodoxe
Sf. Cuv. Eftimie cel Mare; Sf. Mc. Vas și Eusebiu; Sf. Mc. In, Pin și Rim

Greco-catolice
Sf. Eftimie cel Mare

Romano-catolice
Ss. Fabian, pp. m.; Sebastian, m.

Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare s-a născut în vremea împăratului Grațian (375-383), în cetatea Melitina din Armenia, într-o familie bogată și evlavioasă. A avut parte de o bună educație creștină, hirotonit preot a fost numit exarh al mănăstirilor din jurul cetății.

Pentru că dorea o viață de liniște a plecat în cele din urmă la Ierusalim, unde s-a închinat Sfintei Cruci și Sfintei Învieri și la celelalte sfinte locuri. A mers apoi la purtătorii de Dumnezeu părinți, cei de prin pustie, așezându-se în cele din urmă într-o chilie din apropierea Mănăstirii Faran, la câțiva kilometri de Ierusalim. Aici a trăit cinci ani.

După această perioadă, s-a retras pentru liniște în diferite locuri și a întemeiat o mănăstire în pustiul Iudeei, adunându-se în jurul său mulți frați.

Povățuindu-i pe aceștia, Sfântul Eftimie spunea că monahii se cuvine a se osteni trupește, mai ales cei tineri, după cuvântul Apostolului care zice: „… n-am mâncat de la cineva pâine în dar, ci, cu muncă și cu trudă, am lucrat noaptea și ziua, ca să nu împovărăm pe nimeni dintre voi … Căci și când ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce”. (II Tesaloniceni 3,8)

A fost un mare apărător al dreptei credințe, împotriva ereziilor lui Nestorie și Eutihie, condamnate de sinoadele ecumenice III (Efes, 431) și IV (Calcedon, 451). A reușit să o aducă din nou la ortodoxie pe împărăteasa Eudochia, care era de partea ereziei monofizite (susținută de Eutihie).
Cuviosul Eftimie a murit la vârsta de 97 de ani, în timpul împăratului Leon I Tracul (457-474), lăsând în urma sa mulțime de ucenici.

În această zi sunt pomeniți și Sfinții Mucenici Vas și Eusebiu. Acești sfinți mucenici au pătimit în timpul împăratului Dioclețian (284-305). Erau senatori și oameni bogați. Au crezut în Iisus Hristos și au primit sfântul botez. Fiind de față în Nicomidia în momentul când episcopul Teopempt a pătimit, au mărturisit și ei că sunt creștini. Au fost supuși supliciilor împreună cu cinci slujitori ai lor, primind în cele din urmă cununa muceniciei.