PIPETA CU VENIN. Cristian Niculescu Țâgârlaș este principalul învins în bătălia pentru primăria Baia Mare. Veți spune că la fel de umilitor a pierdut și Florin Tătaru, dar nu-i adevărat, nu sunt pe picior de egalitate.

Pentru că Țâgârlaș a fost învins într-un oraș care până nu demult era considerat, pe bună dreptate, liberal. Baia Mare n-a fost niciodată a social-democraților, așa că, până la o limită, prestația rușinoasă  a lui Tătaru poate fi suportabilă. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie și pedepsită, în primul rând pentru că asemenea încercări să nu se repete. Apoi pentru că vinovații, indiferent de motivele invocate, trebuie trași la răspundere și garați pe linia moartă, ca și locomotivele uzate în depoul din Jibou.

Mai repede decât ne-am așteptat, Țâgârlaș a fost pedepsit de către organizația municipală în fruntea căreia a fost postat cu puțin înainte de începerea campaniei electorale, ca să aibă mai mare greutate și candidatura alpinistului să stea pe un piedestal serios. Cel puțin așa a crezut el și pestrița adunătură care i-a stat prin preajmă vreme de o lună.

Nu știu cât de mult a crezut alpinistul amator că va ieși învingător în bătălia pe care a purtat-o cu un adversar invizibil, dar mereu prezent în fiecare colțișor al orașului prin realizările vizibile la tot pasul. Bănuiesc că în multe momente a fost sigur de izbândă, altfel nu văd de ce ar fi finanțat sondajele mincinoase în care a fost cocoțat de la început pe poziția câștigătorului. Dacă te vezi 30 de zile în postura de învingător, sigur ajungi să crezi că lucrul acesta poate deveni realitate. Beția puterii îți ia mințile mai repede decât o face alcoolul. Apoi intri în tranșă și acționezi sub impulsul dorinței arzătoare de-a ajunge cât mai repede la obiectivul fixat.

La început, când am auzit că nu Mircea Dolha va fi candidatul liberalilor ci Țâgârlaș, mi-am închipuit că a fost forțat să intre în hora pierzaniei sigure. În minte l-am și comparat pe nefericitul avocat cu personajul din poezia Joc al Ilenei Mălăncioiu, o superbă poetă, niciodată prețuită la valoarea ei, care spune: Îmi iau numărul meu de pietre/ Şi le aşez cât mai riscant/ Şi-ncep jocul convinsă/ Că oricum voi pierde./ De ce joc totuşi?/ Mă veţi întreba./ Ce altceva pot să fac?/ Vă voi răspunde.

Am renunțat să-l compătimesc imediat ce am văzut cât de fudul și încrezător ne-a spus că nominalizarea îl obligă și onorează, așa că mi-o asum în totalitate. E clar că personajul avea deja în el certitudinea victoriei finale, îndoielile fiind eliminate din bagajul de sentimente aflat la purtător. O vreme l-am privit cu detașare și indiferență, fiind convins că șansele sale sunt nule, după care am devenit mai atent la mișcările făcute.

Dorința de a fi învingător este normală atâta vreme cât evoluezi corect, în limita regulamentului stabilit, așa cum procedează și adversari. Dar, în momentul în care începi să joci murdar și faci orice ca să câștigi, bătălia devine inegală, nu mai are nicio valoare chiar dacă ajungi să treci primul linia de sosire.

Din păcate, candidatul cu două nume a dovedit că face parte dintre cei care sunt incapabili să participe corect, frumos și cinstit la întrecere, dorința bolnavă de a câștiga, influența anturajului de care s-a înconjurat l-a făcut să apeleze la practici murdare, șoptindu-și mereu în barba nerasă că important e să câștige, indiferent de mijloacele folosite.

Scopul scuză mijloacele și-o fi zis candidatul tejghetarului din Centru Vechi, dar, de regulă, nu poți să câștigi murdar în viață folosind reguli murdare.  Țâgârlaș n-a înțeles că face parte dintre cei care nu pot câștiga o luptă  în care deznodământul e stabilit de cetățenii orașului, indiferent cât s-ar forța.

Implicarea găștii liberale din jurul candidatului în mazilirea primarului Cătălin Cherecheș nu poate fi pusă la îndoială, e certă. Mintea mustăciosului cu apucături de securist tembel, niciodată ajunsă la maturitate, a pus în aplicare scenariul în care, într-un episod, infractorul Șpan a primit rolul principal și promisiunea că, în caz de izbândă, va fi răsplătit boierește. Pentru asta l-au dotat cu tehnică de înregistrare ilegală, uitând pesemne să-i toarne și ceva minte în scăfârlia în care creierașul nenorocitului denunțător se mișcă cu lejeritate dezarmantă.

Până ce pramatia asta își va primi pedeapsa (un prim semn i s-a arătat), candidatul învins a fost deja executat. Ironia face ca decizia demiterii lui Țâgârlaș din funcția de președinte al PNL Baia Mare și retragerea sprijinului politic, să fie luată și votată într-o crâșmă. Zău că nu-ți trebuie rușine mai mare.

Cu siguranță pedeapsa e meritată. Dar la fel de sigur e că măsura n-a fost luată de cheflii din crâșmă, ci de către personajele care au stat pe margine iar acum îi pedepsesc pe cei care, într-un anumit fel, au participat la procesul electoral! E un joc la fel de murdar ca și cel practicat de Țâgârlaș și gașca în bătălia pentru primărie.

Într-un partid care vrea să însemne ceva pe scena politică, singura măsură dreaptă este demiterea  întregii conduceri a PNL Maramureș și organizarea de alegeri în care niciun actual șef să nu aibă posibilitatea de a candida. Dacă liberalii se vor limita doar la sacrificarea avocatului pierzător, după alegerile parlamentare vom avea circ în toată regula.

Grigore Ciascai