Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. (Matei 7, 15-21)

„Predica de pe munte” a Domnului Iisus Hristos abundă de cuvinte sau situaţii cunoscute de ascultătorii Săi. Prin lucruri aparent simple, Mântuitorul a oferit învăţături pline de înţelepciune dumnezeiască.

Când a vorbit despre pom şi despre roadele pomului, ne-a aşezat în centrul atenţiei. Iată, chiar eu sunt acel pom despre care vorbeşte Mântuitorul. Să fim cu luare aminte la roadele vieţii noastre!

Cu siguranţă vei susţine că ai roade, iar acest mod de a ne autoevalua este comun tuturor oamenilor. Mai mult, vrei să arăţi tuturor că roadele vieţii tale sunt bune. Dacă roadele tale sunt asemenea unui măr nealtoit, vei avea soarta aceluia: negreşit tăiat şi aruncat în foc.

Domnul Hristos a făcut din fiecare dintre noi un portaltoi al Învierii. Oare nu te bucuri să ştii că şi cei din jurul tău pot gusta din roadele faptelor şi ale credinţei tale?

Un pom rău nu poate face poame bune, iar unui pom bun nu-i stă în fire să facă poame rele. Ce roade se pot culege din pomul vieţii tale? (Pr. Dumitru Păduraru)