Aţi auzit că s-a zis celor de demult: „Să nu săvârşeşti adulter”. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui. Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine, scoate-l şi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă. Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine, taie-o şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. S-a zis iarăşi: „Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de despărţire”. Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter. (Matei 5, 27-32)

Pericopa evanghelică de astăzi continuă să ne prezinte Predica de pe munte a Domnului Iisus Hristos. Învăţăturile Sale con­sti­tuie un îndreptar pentru o viaţă morală şi responsabilă.

Domnul Hristos învăţa mulţimile şi aducea lămuriri despre gravita­tea păcatului desfrânării, al infidelităţii dintre soţi. Lucrurile sunt prezentate cu multă claritate, pe înţelesul tuturor. Din cauza acestui păcat, multe inimi sunt rănite, multe familii dis­truse şi multe suflete ajung în deznădejde.

Cea mai mare suferinţă o trăieşti atunci când îţi vezi dragostea înşelată, sen­ti­mentele trădate şi încrederea umilită. Dragostea nu este o toană de moment, ci un examen de maturitate; nu este doar o atracţie temporară, ci taina sen­ti­mentelor de durată.

Căsnicia se clădeşte având ca bază solidă dragostea dintre soţi. Uneori mai vin în viaţa de familie şi momente în care este pusă la încercare dragostea soţilor. Cu răbdare şi dragoste trebuie trecut peste toate. E uşor a te căsători, e greu a întemeia o familie. (Pr. Dumitru Păduraru)