Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor. Şi s-a dus vestea despre El în toată Siria, şi aduceau la El pe toţi cei ce se aflau în suferinţe, fiind cuprinşi de multe feluri de boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe lunatici, pe slăbănogi, şi El îi vindeca. Şi mulţimi multe mergeau după El, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan. Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii Lui au venit la El. Şi deschizându-şi gura, îi învăţa zicând: Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi. Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. (Matei 4, 23-25; 5, 1-13)
Putem spune că Domnul Iisus Hristos ne prezintă astăzi o „reţetă a fericirii”. Mulţi dintre noi căutăm o viaţă întreagă fericirea sau ceea ce presupunem noi a fi fericire. De multe ori, fericirea dorită este doar o dezarmantă iluzie.
Ce descoperim în „Predica de pe munte” despre fericire? Mântuitorul ne învaţă cum să devenim fericiţi raportându-ne la veşnicia lui Dumnezeu. Un creştin este un om fericit prin excelenţă, pentru că toată viaţa sa este în legătură şi sub ocrotirea lui Dumnezeu. Putem găsi şi fericiţii de conjunctură, cei care gustă din fructul dulce-amar al unei false fericiri.
Dacă nu este legată de eternitate, de poruncile Domnului Hristos şi de viaţa morală, fericirea este doar un surogat ieftin al adevăratei fericiri. Fericirea nu este deplină dacă o trăieşti în mod egoist, trebuie s-o împărtăşeşti şi altora. Fericiţi sunt cei ce pot oferi şi altora un dram de fericire.
Sfântul Chiril al Ierusalimului aşa ne învaţă: „Dacă stai cu tărie în credinţă, eşti un om fericit”.
