Ortodox – Sf. Iustin Martirul și Filosoful; Sf. Mc. Hariton, Firm și Valerian

Greco-catolic – Sf. m. Iustin Filosoful și cei împreună cu el

Romano-catolic – Sf. Iustin, filozof m.

Sfântul Mucenic Iustin, Martirul și Filozoful s-a născut în jurul anului 100, în Flavia Neapolis (Sichem), Palestina, părinții săi fiind elini. A primit o educație bună și a căutat prin filozofie să cunoască adevărul. A descoperit, pe rând, filosofia stoică, cea peripatetică, pitagoreică apoi platonismul. Prin nici una din acestea nu a ajuns la cunoștința lui Dumnezeu, Adevărul pe care l-a căutat Sfântul Iustin.

Odată plimbându-se singur afară din cetate, aproape de mare, a văzut un bătrân pe care l-a privit îndelung. Au intrat în dialog și bătrânul i-a dovedit zădărnicia fiecărui sistem filosofic.

Întrebat fiind de Sfântul Iustin ce fel de dascăl poate să afle cineva ca să-l povățuiască spre adevăr, dacă în Platon și în ceilalți filosofi nu este adevărul, bătrânul i-a vorbit despre sfinții proroci și despre Mântuitorul Hristos.

Sfinții proroci au cunoscut adevărul din început și l-au spus oamenilor. Și spunând adevărul, nu s-au rușinat de nimeni, nici nu s-au temut, nici nu s-au biruit de slava deșartă; ci le-au spus drept, curat, adevărat și fără de frică pe toate acelea, care întru descoperiri de la Dumnezeu li s-au făcut lor, sau le-au văzut, sau le-au auzit.

Dar, mai înainte de toate, Sfântul Iustin a fost sfătuit să se roage cu dinadinsul adevăratului Dumnezeu, ca să-i fie deschisă ușa luminii, de vreme ce nu poate cineva să știe și să înțeleagă pe cele ce sunt ale lui Dumnezeu, decât numai cel căruia însuși Dumnezeu va voi să-i descopere.

După această întâlnire, mărturisea Sfântul Iustin într-o scriere („Dialogul cu Trifon”), i s-a aprins deodată un foc în suflet și a fost cuprins de o mare dragoste de profeți, ca și de bărbații aceia care au fost prietenii lui Hristos. Și, gândindu-se la cuvintele bătrânului, găsea că aceasta este singura filosofie sigură și aducătoare de folos. Convertirea a fost atunci încheiată.

Așa a ajuns să studieze cu asiduitate Scriptura Veche (Vechiul Testament) și scrierile Sfinților Apostoli.

S-a convertit la creștinism și a fost unul dintre apărătorii cei mai devotați ai credinței creștine, trimițând două apologii, una împăratului și cealaltă senatului roman. În cea de-a doua Apologie, Sfântul Iustin argumentează că un creștin nu ar putea să înfrunte moartea cu atât curaj dacă nu ar fi cu adevărat cinstit.
Este autorul scrierii „Dialogul cu Trifon” (un învățat evreu), în care demonstrează că Iisus Hristos este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Cel înainte vestit de prooroci.

În anul 165 a fost chemat la judecată înaintea autorităților și îndemnat să urmeze obiceiurile vechii religii păgâne. Va răspunde cu seninătate, ca un iubitor de înțelepciune „Este un lucru curat și nevinovat să credem în cele poruncite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos”. Refuzând să aducă jertfă idolilor, a fost condamnat să fie biciuit și să i se taie capul.