Ortodox – Sf. Sfințit Mc. Eutihie, episcopul Melitinei; Sf. Ier. Nichita Mărturisitorul, episcopul Calcedonului
Greco-catolic – Sf. ep. m. Eutichie
Romano-catolic – Sf. Gherman, ep.
Sfântul Nichita a ales de tânăr viaţa monahicească şi, plăcând lui Dumnezeu pentru viaţa sa curată, a fost ridicat la scaunul arhieresc al Calcedonului, unde a păstorit între anii 726 şi 775, în vremea tulburărilor iconoclaste, când la conducerea imperiului era Leon Isaurul (813-820).
Din agoniseala muncii sale îi miluia pe săraci, îi hrănea pe cei flămânzi, îi îmbrăca pe cei goi şi îi primea pe cei străini. În vremea lui s-a ivit în Biserică lupta împotriva sfintelor icoane şi s-a făcut dezbinare între creştini. Înşişi împăraţii au căzut în rătăcire şi au prigonit pe cinstitorii sfintelor icoane.
Sfântul Ierarh Nichita s-a arătat mare apărător al credinţei statornicite de Sfinţii Părinţi, mărturisind pretutindeni că icoanele sunt vrednice de cinstire şi că scoaterea lor din biserică este o grea rătăcire de la dreapta credinţă.
Pentru râvna lui a fost alungat din scaunul arhieresc şi osândit la surghiun, iar după multe suferinţe, izgoniri şi chinuri, se spune că s-a retras într-o mănăstire din Palestina, unde cu bucurie s-a mutat la Domnul, statornic fiind în mărturisirea sa până la capăt.