După Geneza (35, 16-20), în timp ce Iacob era în drum spre Efrata, soția lui, Rahela, îl naște pe al doilea fiu, dar la scurt timp moare. Rahela a apucat să-i dea nou-născutului numele de Ben-Oni, care în ebraică înseamnă Fiul Durerii. Se pare că lui Iacob nu i-a convenit acest nume, motiv pentru care l-a și schimbat în Beniamin, adică Fiu Norocos.

După câteva mii de ani, pe scena politică românească și-a făcut apariția fiul modern al Rahelei, astăzi senator de Timiș, secretar al Parlamentului, vicepreședinte al PNL și responsabil politic cu filialele liberale din nord-vestul României. Mă gândesc la ce mutră o fi făcut funcționarul de la Starea Civilă atunci când, acum 40 de ani, tatăl acoperitului lui Dumnezeu, Ben-Oni, i-a spus prenumele pe care urma să-l treacă în registrul oficial.

În postura de responsabil politic a venit Fiul Durerii în Baia Mare, unde a participat la o conferință de presă alături de Cristian Niculescu Țâgârlaș, candidatul liberal la primărie. Fiul Durerii este unul dintre bogații parlamentari români, averea constând în 15 terenuri intravilane, două duplexuri a câte 288 mp fiecare, o vilă cu patru apartamente (388 mp), o căsuță în Timișoara de doar 233mp, un Audi A6 și un VW Golf 5. Aproape toate bunurile pomenite le-a achiziționat în 2004-2006, pe când era pastor la Uniunea Baptistă din România.

Se spune despre Fiul Durerii din Senat că are relații bune în SUA pe filiera religioasă. A ieșit în evidență prin faptul că este unul dintre cei mai leneși parlamentari din actualul mandat, că a fost alături de băimăreanul Mircea Dolha în Norvegia să rezolve cazul familiei Bodnariu. Cu siguranță că nu s-ar fi obosit atâta dacă era vorba  despre o familie de români ortodocși, greco-catolici sau romano-catolici. A făcut vâlvă declarația în care afirma că Protecția Copilului din Norvegia este un sistem de tip Gestapo! Deși e doctor în religia pe care o practică cu venituri frumușele, Fiul Durerii nu prea le are cu limba română, anul trecut fiindu-i consemnată expresia La enorm de mulți, un pleonasm de toată frumusețea, pentru că enorm înseamnă imens, uriaș, colosal, foarte mult. Să mai menționăm că în 30 mai 2015, Ben-Oni Ardelean a fost surprins de radarele poliției conducând un bolid de lux pe Calea Lugojului din Timișoara, cu viteza de 128 km/oră, pe un sector de drum unde limita era de 70 km/oră.

Acestea sunt doar câteva din Faptele  celui care acum o săptămână spunea despre cetățenii orașului Baia Mare că sunt narcotizați de campania primarului demis, Cătălin Cherecheș. Această prosteală pe care ei, Coaliția pentru Baia Mare, din partea campaniei domniei sale, din partea altora care vin și spun că există tot felul de formule și așa mai departe, eu cred că este pur și simplu o narcotizare a populației, inacceptabilă, dar eu mizez pe inteligența băimărenilor ca să nu ajungem într-o astfel de situație (…) Dacă o astfel de practică este acceptată de băimăreni, situația e într-o fractură de logică (…) Acest lucru îl va duce într-o situație absurdă în care acest lucru ar fi posibil, să zicem să preia din nou primăria, dar va fi în imposibilitatea de a-și prelua mandatul. Asta ne-ar pune pe noi, cetățenii, să plătim o altă campanie electorală pentru a reuși să avem un primar în Baia Mare, a spus Fiul Durerii, pastor baptist.

Chestiunea e că el vrea să narcotizeze populația, adică să o prostească pe față. Lucrurile se complică puțin, dar asta nu înseamnă că nu sunt soluții. Cătălin Cherecheș și Coaliția pentru Baia Mare vor câștiga alegerile. Chiar dacă i s-a prelungit starea de arest preventiv, Cherecheș are posibilitatea să depună jurământul până la finele lunii iunie. Dacă nu i se va da voie, lucru greu de imaginat, dar posibil, atunci unul dintre viceprimarii aleși va prelua atribuțiile primarului și se vor organiza alegeri parțiale pentru funcția de primar. La care Cătălin Cherecheș va putea candida fără probleme, chiar dacă este trimis în judecată. Procesul poate dura multă vreme, fiind unul deosebit de complicat, necesitând numeroase expertize tehnice de specialitate, audieri a numeroși martori, căi de atac etc.

Fiul durerii își face probleme legate de costurile unor noi alegeri. Nu trebuie să aibă asemenea griji. Băimărenii știu foarte bine că preluarea orașului de către cei care l-au administrat până acum cinci ani, ar genera pierderi infinit mai mari decât în cazul unei campanii electorale de două săptămâni. El nu poate pricepe situația din Baia Mare, îi este imposibil să accepte umilința de a pierde alegerile în fața unui candidat care este forțat să stea departe de campania electorală.

Până la urmă va fi nevoit să accepte realitatea și să înțeleagă că băimărenii refuză să se întoarcă la vremurile de tristă amintire în care administrația liberală și-a bătut joc de prezentul și viitorul urbei. Toate astea sunt greu de uitat. Chiar dacă situația de acum este una specială, băimărenii, la inteligența cărora apelează Fiul Durerii, vor putea să treacă împreună peste acest moment greu și nu vor permite ca orașul să ajungă din nou în mâinile nevolnice și hrăpărețe ale celor care și-au demonstrat neputința și nepriceperea aproape două decenii.

Se spune că cei cărora soarta le cântă-n strună pe moment, dansează mai bine. Apoi, când muzicanții destinului se opresc din cântat, lucrurile se reașează pe făgașul normal. Sunt convins că în curând cei care dansează frenetic în aceste zile, nu vor mai avea fondul muzical necesar zbenguielii.

În foarte multe situații viața a demonstrat că soarta e o prăpastie în care cazi numai dacă privești prea mult în ea, pentru că întotdeauna îți lasă deschisă o portiță în momentele grele, de cumpănă. O să vedeți că așa se va întâmpla și în cazul Cătălin Cherecheș.

Grigore Ciascai