Deci iarăşi a mers în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Şi era un slujitor regesc, al cărui fiu era bolnav în Capernaum. Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi Îl ruga să Se coboare şi să vindece pe fiul lui, că era gata să moară. Deci Iisus i-a zis: Dacă nu veţi vedea semne şi minuni, nu veţi crede. Slujitorul regesc a zis către El: Doamne, coboară-Te înainte de a muri copilul meu. Iisus i-a zis: Mergi, copilul tău trăieşte. Şi omul a crezut cuvântului pe care i l-a spus Iisus şi a plecat. Iar pe când cobora, slugile lui, l-au întâmpinat spunându-i că fiul lui trăieşte. Şi cerea, deci, să afle de la ele ceasul în care i-a fost mai bine. Deci i-au spus că ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile. Aşadar tatăl a cunoscut că în ceasul acela a fost în care Iisus i-a zis: Fiul tău trăieşte. Şi a crezut el şi toată casa lui. Aceasta este a doua minune pe care a făcut-o iarăşi Iisus, venind din Iudeea în Galileea. (Ioan 4, 46-54)

Astăzi am primit o lecţie despre ce înseamnă să fii un părinte responsabil şi iubitor. Părintele este un om dăruit copiilor, iar copiii sunt darurile prin care Dumnezeu ne binecuvântează viaţa.

„Meseria” de părinte, dacă poate fi numită aşa, se învaţă din realitatea concretă a vieţii. Părintele se realizează prin împlinirile copiilor săi. Copilul este o sinteză a vieţii părinţilor, dar şi a felului lor de a fi.

În multe rânduri, Domnul Hristos a privit spre copii şi i-a binecuvântat. O mare responsabilitate apasă pe umerii părinţilor de astăzi. Dacă vom avea familii cu o viaţă morală, şi copiii vor fi oameni cu viaţă şi principii morale. Când tatăl şi mama au un comportament lipsit de moralitate şi iresponsabil, şi fiii lor vor fi la fel.

Să ne rugăm pentru buna creştere, sănătatea şi împlinirea copiilor noştri. Doar astfel avem garanţia că şi pentru sufletul nostru se va ruga cineva!