Am citit un excelent studiu despre oameni mizerabili scris de Cloe Madanes, o cunoscută inovatoare și terapeut de familie, autoare a unor lucrări de specialitate deosebit de apreciate de către cunoscători. La finalul lecturii am împărtășit întrutotul concepția autoarei despre indivizii care se comportă ca și cum vor să fie mizerabili.

Aceștia reușesc să aducă mizeria în viața lor, chiar dacă aparent au puține beneficii din asta. Nu-i deloc ușor să devii mizerabil, mai cu seamă atunci când oamenilor care te înconjoară le pare rău de tine, încearcă să te împiedice să ajungi la țelul pe care ți l-ai fixat, se simt vinovați de asta, ca și cum mizeria ta e vina lor. E inevitabil ca, în timp ce te zbați să te transformi într-o formă mizerabilă, să-i faci pe cei din jur să se simtă mizerabil, cel puțin până te părăsesc.

În fine, după ce ai reușit să devii mizerabil, ai impresia că ești o persoană foarte înțeleaptă și cu capul pe umeri, mai ales dacă reușești să gândești mizerabil nu numai despre tine, ci și despre societate în general. Abia atunci ajungi să crezi că ești în stare să emiți judecăți asupra altora, pline de o formă profundă, de cunoaștere existențială, pe care oamenii fericiții și superficiali nu le pot aprecia.

De oameni mizerabili ne lovim la tot pasul și în Baia Mare. De o bună bucată de vreme asistăm la reîncălzirea unor ciorbe vechi și prezentate apoi ca trufandale de sezon, de către niște indivizi ce se străduiesc din răsputeri să demonstreze contrariul în cazuri evidente. Nu se satură să mintă cu nerușinare, iar în absența probelor care să le facă aberațiile credibile, inventează tot felul de scenarii.

Zilele trecute, bunăoară, într-un studio local de televiziune, trei apostoli ai minciunii încercau să convingă posibilii privitori că primarul Cătălin Cherecheș ar avea probleme cu legea într-un dosar penal, pentru fapte petrecute în 2012 la alegerile locale.

Atunci, primarul în exercițiu cică i-ar fi promis unui lider al romilor locali o sumă de bani ca să primească în schimb voturile acestora. Spuneam și altădată că în astfel de situații cei care apelează la astfel de josnicii se bazează pe uitarea oamenilor. Și în acest caz regula e valabilă. Pentru că numai cine nu își amintește împrejurările în care s-au desfășurat alegerile respective, ar putea să muște din momeala întinsă de mincinoși.

Cătălin Cherecheș n-a avut adversar, singura necunoscută înaintea scrutinului era procentul cu care va fi ales de către băimăreni. Și a fost unul generos, de peste 85%. În asemenea situație, poate cineva să creadă că primarul ar fi putut să-i ofere lui Carol Jurisnicz, Pise, după numele de scenă, suma de 50.000 de euro pentru câteva sute de voturi venite de la supușii acestuia? Spun câteva sute, pentru că Pise e, sau era, un fel de șef doar peste o aripă a comunității de țigani din Baia Mare. Pentru ce avea nevoie Cherecheș să cumpere voturile respective? Ca să nu câștige cu 85,1% ci cu 85,67%? Pentru asta ar fi riscat să-și șifoneze imaginea făcând înțelegeri cu liderii unei comunități formată din indivizi duplicitari, care rar se țin de promisiune?

Numai o minte bolnavă rău de tot poate să susțină o asemenea anomalie. Culmea e că cei trei apostoli ai minciunii recunosc că primarul nu i-a dat niciodată banii lui Pise, dar susțin că procurorii cercetează promisiunea! Pentru asta, doi dintre ei, de departe cei mai afectați de boală, au filmat ore întregi intrarea în curtea casei lui Pise, pe fondul înregistrării depănând povestea aiuritoare până la saturație.

Dar atunci când sapi groapa altuia trebuie să ai grijă să nu cazi tu în ea. Cam așa s-au petrecut lucrurile în cazul celor trei clănțăi plătiți cu ziua, pe perioadă determinată, că pe termen lung se feresc politicienii să-i angajeze, cunoscându-le obiceiul de a scuipa azi unde au lins ieri. După ce l-au copleșit cu laude pe Pise, admirându-i curajul și demnitatea de a spune adevărul despre ce s-a întâmplat în 2012, în speranța că vor reuși să mai scoată ceva de la el, mizerabilii au avut parte de o surpriză din partea acestuia. Nu numai că a refuzat să vorbească, dar le-a și transmis că se pișe pe toți trei. Adică Pise se pișe pe jurnaliștii care au vrut să facă din el un erou local. Frumoasă și inspirată alăturare de vorbe și fapte.

Ei susțin că romul din care au vrut să facă om i-ar fi amenințat după emisiunea respectivă. Sărăcuții de ei, se tem pentru integritatea lor. Culmea ar fi să-i prindă Pise și să le dea câteva picioare în fundul formator de opinii. Dar să mă opresc aici că, cine știe, voi fi acuzat de instigare la violență, deși zău că nu le-ar strica o bumbăceală țigănească.

Sunt convins că mizeriile nu se vor opri aici, mizerabilii o să născocească altele până în ziua alegerilor. Apoi vor tăcea o vreme, după care se vor regrupa și vor ataca în direcția indicată de către cei care îi finanțează.

Mă uit la cel mai înverșunat dintre cei trei mizerabili. E de ajuns să-l privești câteva momente ca să-ți dai seama automat că după ieșirea din studioul televiziunii ar trebui să-l aștepte personalul medical și, după injecția de calmare, să-l împacheteze în cămașa trainică și să-l transporte de urgență la secția de specialitate a spitalului de peste Deal. Că la unitatea sanitară de pe strada Vasile Lucaciu din Baia Mare, unde a mai fost, nu au ce să-i mai facă.

Văzându-i nesimțirea mă gândesc la studiul de care pomeneam la început. Cercetările au demonstrat că persoanele care își exprimă recunoștința față de cineva, sunt mai fericite. E sigur că incurabilul nostru nu și-a arătat-o nici­odată în fața celor care l-au salvat efectiv atunci când le-a cerut ajutorul. Toți mizerabilii consideră că numărarea binecuvântărilor e pentru idioți, așa că în viață nu trebuie să mulțumești nimănui.

Da, nu-i deloc ușor să fii mizerabil.

Grigore Ciascai