Ortodox – Sf. Mc. Sava de la Buzău ; Sf. Ier. Vasile Mărturisitorul, episcop de Parion

Greco-catolic – Sf. ep. Vasile de Parionș și sf. Sava de la Buzău

Romano-catolic – Ss. Iuliu I, pp. m.; Sava Gotul, m.

Sfântul Mucenic Sava de la Buzău s-a născut în secolul al IV-lea, într-un sat din zona Buzăului, în perioada în care Dacia carpatică era stăpânită de goți.
În anii 370-372, regele got Athanaric a dezlănțuit o masivă campanie de persecuții împotriva creștinilor. În timpul sărbătorilor Sfintelor Paști ale anului 372, ostașii lui Athanaric au intrat în satul lui Sava și l-au luat captiv pe acesta împreună cu preotul satului, Sansala.

Năvălitorii au încearcă să-i convingă să se lepede de credința în Hristos și să se închine la idoli. Deși tânăr, Sfântul Sava s-a dovedit dârz și neînduplecat în mărturisirea credinței creștine, fiind în cele din urmă osândit la moarte prin înecare în râul Musia (Buzăul de azi).

Legându-i un lemn de gât, l-au aruncat în râu și așa s-a săvârșit Sfântul Mucenic Sava, la vârsta de 38 de ani. Martiriul său a avut loc la 12 aprilie, 372. Moaștele Sfântului Sava au fost luate de creștini și de preotul Sansala și ascunse.
După o vreme, Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, a scris o epistolă guvernatorului provinciei Sciția, în care îl ruga să trimită în Capadocia, moaște de sfinți. Au fost trimise atunci moaștele Sfântului Mucenic Sava, însoțite și de o scrisoare a episcopului Tomisului, Sfântul Bretanion, în care este descris martiriul sfântului.

Sfântul Mucenic Sava de la Buzău a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română la 20 iunie 1992.